Nu-i nimic concret..sau nu simt eu acum. Poate e perceptia mea de vina..si atat. As vrea sa fie bezna, sa am un mic foc aprins in mijlocul unei plaje..si-un stilou cu cerneala neagra.
As vrea sa aud marea si sa ma inspire, as vrea sa te privesc dormind adanc langa mine, as vrea sa te trezesti din cand in cand si sa ma intrebi de ce nu ma asez in bratele tale. As vrea sa-ti zambesc usor, sa-ti fur un sarut moale de pe buze si sa-ti soptesc ca ma intind imediat langa tine. As vrea ca mai apoi sa ma ridic, sa ma indrept spre mare...sa privesc luna si sa-mi dezvelesc umanitatea, naturaletea, feminitatea..apoi sa-mi bag degetele picioarelor in nisipul imbibat cu refuzurile marii. Sa ma asez in fund si sa privesc reflexia stelelor in apa..o dara dezordonata de lumina, plina de-un anume sens. As vrea sa nu inteleg asta, iar mai apoi sa-mi strang genunchii la piept si sa-mi asez barbia pe ei. Sa stau asa o vreme, ca mai apoi sa te aud tusind usor de langa foc. Sa tresar din visare, sa ma ridic si sa ma indrept zambind nedefinit spre tine. Sa-ti straluceasca ochii de la flacari, flacarile pasiunii si a iubirii pe care mi-o porti, in felul tau. Sa vin, sa iti cuprind fata in palme..sa ma tragi, sa ma saruti..sa ma intinzi langa tine. Apoi sa te ridici tu, sa te dezbraci neindemanatic, sa-ti arunci hainele la intamplare, sa-ti parlesti pantalonii si sa radem..cu ce-o sa mergi acasa? Sa-mi dreg vocea de atata ras si sa-ti zic "Hai cu mine!", sa nu astept raspuns, sa te apuc de mana si sa-mi licareasca ochii. Sa te ridici, sa ma cuprinzi si sa-mi spui ca se face frig. Sa ne lipim unul de altul si sa uitam de asta, si de tot ce nu e bine, in schimb sa retraim tot ce am avut mai frumos in imbratisarea noastra..si nu numai.
lol..e complicat:(. cu tot..
in fiecare zi trec prin acelasi registru si mai schimb cate ceva. ma gandesc dintr-un nou punct de vedere, mai adaug ceva la cereri, lucruri necesare si uite asa se schimba decizia..iar si iar.
imi pare rau..e mai multa suferinta. tre sa sacrific ceva real, sigur, de moment ca sa obtin altceva..altceva de care nu pot fi sigura inca. damn it...greu cu facultatea asta. unde? cum? de ce? care-s costurile, riscurile, avantajele? ma incadrez sau nu in ele? ce sacrific pentru ele?..
doare la dracu. si nu-mi place s-o zic...dar asta e viata..nu risti nu castigi. in momente de genu parca as vrea sa fiu mare..si parca nu. si mi-e teama sa nu pierd ce am deja..si stiu ca riscurile-s mari.
e asa amplea ca nici linistea sa scri nu mi-o gasesc. brb..pana mai pe seara sper sa pot\m/!
data viitoare amintiti-mi..de fapt insistati sa mananc ceva inainte sa dau pe gat shoturi de tequila. mersi.
da stiu, titlu abstract. a foat o zi ok, mi-au mai dat pace enervantii de care vorbeam aseara, cred ca au inteles mesajul. scoala, multa si degeaba cateva ore, mai precis 3. ca na' suntem a 12-a si ne tin degeaba in cladirea aia trista. de ce..ei stiu. bine ca aia mai mici ca noi scapa de ultimele ore la care nu fac mai nimic lejer, si noi nu putem sa plecam nici la alea care nu vine proful macar. ma rog..cnmk rullzzz:-j.
chiar aveam treaba acasa, si 3 ore ma ajutau mult. cat sa fac niste articole pt revista scolii si un inceput de proiect pentru un concurs.
dupa scoala..casa, mancat pe viteza..si prega..aproape 4 ore..ajuns acasa si iar invatat. acum post pe blog. vreau sa fac putin sport si sa ma pun pe citit si-apoi somn. si maine..de la capat.
macar maine reusesc sa-mi fac o parte din proiecte:D, si abia astept.
mi-e lene.
ah..si maine imi vad mama dupa un an si ceva..si iubitul:D.
Ce p**a mea se-ntampla ?
Vreau inapoi, va rog duceti-ma inapoi
ce p**a mea caut eu printre voi ?
Ce p**a mea se-ntampla ?
Nu, asta nu e viata mea
Cum p**a mea, nu credeam ca v-a fi chiar asa.
Vreau inapoi, va rog duceti-ma inapoi
ce p**a mea caut eu printre voi ?
Ce p**a mea se-ntampla ?
Nu, asta nu e viata mea
Cum p**a mea, nu credeam ca v-a fi chiar asa.
asa de inceput. m-am imbolnavit de atata repulsie, de atata incapabilitate. o fi o criza de adolescent, dar nu prea cred. nu-i prima oara cand o simt, nu-i ceva nou, nu-i doar o pasa.
m-am silit de voi. cand va zic sa ma lasati dracu' in pace de ce va bagati in sufletul meu asa? nu va vreau! nu am nevoie de voi. numai stiti sa respectati, sa ascultati, sa ganditi putin problema.
toti ati crescut si ce cacat ati facut? ati evoluat? o p..
fetele au dat de mari smecheri (pt ca ii face smecheri banul) si acum stati docile si multumite in genuchi. eu st superficiala aici?
baietii parca st mai copii ca niciodata, cu mici exceptii, se baga in seama numai cand e nevoie, sa mai ceara ceva, sau cand n-au ce face, si atunci nu se uita putin inainte la tine sa vada daca e sau nu cazul sa deranjeze. nu tata, tot inainte. sa va repet: NU VA VREAU!
dupa ce ati tratat cu superficialitate increderea si prietenia si ce am mai fost dispusa sa ofer in timp. scutiti-ma, cu totii.
si oroarea mea acum, ailalti de mult trecuti de-o varsta care au trecut prin viata numai pentru ei si pentru bataia de joc. duce-ti-va la dracu' si voi, si inghititi-va cuvintele daca vreti sa mai comentati ceva la adresa mea. spre deosebire de voi am tinerete, speranta, iubire, claritate, un trecut care ma calit bine si ambitie pt ceva mai bun decat ghena in care stati voi de-o viata si in care incercati sa ma afundati si pe mine.
imprastiati-va. nu dau 2 bani pe voi, si de azi nu va permit sa imi mai consumati nici un neuron in plus. ma dispretuiti? si eu pe voi;).
toata societatea asta in care va agitati, toata balta asta innoroiata in care dansati lasciv si prefacut, totul imi provoaca repulsie.
o sa stau eu cu ciudatii mei si o sa am ca pana acum, cate un prieten din fiecare patura sociala.
sunt scarbita si dezamagita si aproape urasc. si nu dau 2 bani pe voi. si va dau dracu' si-n ziua in care o sa va zic asta in fata pe rand o sa ma urati si voi. pana atunci, pana imi vad si eu interesul si nu o sa mai fiu obligata sa baltacaresc cu voi, o sa rad de voi si-o sa stiti asta f bine, ca pana acum, doar ca nu aveti coaie s-o admiteti.
si cat de infumurat suna, mai bine mai putin "vedeta" decat murdara. mai bine cu ai mei apropiati decat sa ma degradez incercand sa va fac voua pe plac si mai tarziu sa ajung exact ca voi.
daca o sa fie un lucru pe care oricine il poate zice despre mine, si o sa poata si peste ani, asta e "da frate, e a dracu' de sincera, verde-n fata fara sa ii pese, tot ce gandeste, dureros uneori." si doar in cazul unora care mai au demnitate "si o respect pentru asta."
cam atat, mai multe cuvinte nu meritati. ma duc sa citesc romanul meu despre dependenta de droguri si viata, e mai productiv.
si-n concuzie..mi-e teama de mine, mi-e teama sa trag concluzia, o intuiesc dar nu vreau s-o rostesc:D. neah. waa..poate e doar o etapa, si poate monstruletu' din mine nu vrea cu adevarat sa se trezeasca din hibernat si sa dea de frigul asta de octombrie. nu intreba, nu raspund.
asa..pai nu prea am eu chef sa scriu, as prefera sa povestesc de-o mie de ori mai mult. dar in orice caz nu pot sa las o zi ca asta sa treaca fara sa las nimic pe blog. am avt o zi superba. extenuanta dar superba:D. am participat la un seminar de teatru predat de un prof univ de la yale si am fost si la o piesa de teatru realizata de niste masteranzi in anul I din iasi.
simt implinirea, ca inca odata mi-am demonstrat ca asta e ceea ce vreau sa fac, ca iubesc teatrul, ca ma defineste, si ca nu sunt singura in lumea asta:D. eu mult somn, papa:D
Vorbeam azi cu paul despre viata..ce ne dorim..cum o sa incercam sa luptam..una alta. si-am ajuns la stabilitate..daca o dorim, in ce domeniu o dorim..si dupa o discutie scurta despre fiecare, am incercat sa generalizam. si eu am ajuns la concluzia ca practic, nu exista oameni stabili. pur si simplu, nu exista.
ce numin noi un om stabil? un om care are viata incadrata intrun tipar, nu? eih..cum e ala stabil? ala e un trist, nedefinit ca individ, el ca persoana nu e stabil. el se lasa dus zilnic de liniile clare ale tiparului in care se incadreaza, nu deviaza deloc "fizic". mintea lui insa, cere disperata o schimbare, asta daca inca nu a amortit de tot. dar el ori e prea las, ori prea lenes si comod sa actioneze..ori prea fraier ca sa sa isi dea seama de asta.
si mai e omul instabil, cum sunt eu de exemplu. dar de ce mi se zice asa? pt ca am o viata complexa? in continua schimbare? haotica deseori? plina de surprize placute sau nu? asa e. in schimb, cei ca mine sunt mental mult mai stabili decat tipicarii. eu stiu ce sunt, cum sunt, ce as face daca..cum as reactiona in diverse situatii. noua nu ne e frica, suntem curiosi si ne plictisim repede de un anume ritm.
mai sunt si unele exceptii..care-s ce-i mai rau adunat intr-o singura persoana, nici n-au habar pe ce lume traiesc, si nici nu accepta o lume daca le-o oferi in palme.
oricum...am inceput sa scriu asta pentru ca m-am gandit la o comparatie draguta.
sa ne imaginam viata ca o axa..o linie pur si simplu, si noi, ca indivizi, un punct care se plimba pe axa aia, de la 0 spre infinit.
tipicarii..au o axa monocolora, in orice punct neagra, o axa clara, perfecta..iar ei, pt ca habar n-au cine-s cu adevarat, sunt un punctulet care in fiecare clipa isi modifica culoarea, trec prin tot spectrul si niciodata nu-si pastreaza aceeasi nuanta mai mult de cateva..sa zic..zile?
eih..noi..avem o axa megacolorata, trece axa noastra de la o nuanta la alta mai ceva ca vantul din frunza-n frunza. in schimb, noi suntem acelasi punctulet negru oriunde ne cauti pe axa, in orice moment. noi stim ce suntem, si oricum nu s-ar colora axa, ramanem NOI.
adaugari de la jay dupa ce a citit ce e mai sus:
jay oaia..: la faza de la sfarsitmai merge si chestia, multi vin..multi pleaca.. numai noi ramanem
Warning: asta e o postare total fara rost. incerc numai sa scriu ca poate poate imi dispare nodul asta din piept, despre care nu stiu ce sa zic.
e un fel de stare de nerabdare, dar nu e normala. ma simt ca si cum as fi f excitata, dar nu doar in sensul sexual, e nevoia unei explozii, eliberari, si deloc filozofic. fizic, tehnic.
si acum un exercitiu ca la teatru: marmelada, pinguini, fete, flori, cismigiu, dresuri, figuri, amoniac, cimbru, cautare, rost, gaura, soare, sicriu, fistic, alune, ciocolata, blugi, orgasm, baie, rest, mahmureala, nod, gandaci, tastatura, olita, greseala, albastru, verde, inchis, fes, rost, alfabet, experiment, ajunge, stop.
candva o sa le reiau si atunci o sa inteleg ce am vrut sa zic.
simt nevoia sa adaug pierzanie, imi place tastatura asta, aluenca fain. atat de fain incat scriu prea repede si gresesc. de aia ar fi o ironie sa corectez greselile asa ca o sa las exact asa.
vreau poezie si muzica chill. vreau un ceas oprit in loc oz i sau 2 si ceva adrenalina in vene, injectata. vreau o arma si un strudel...era o vorba. vreau o revolutie la care sa ma holbez de undeva de sus, de la o terasa ceva..cu o tigara in mana si o sticla de whiskey.
vreau sa asist la discutii despre teorii ale conspiratiei si religii. despre marsupii si specii rare,amc hef sa ascult si sa ma mir. vreau sa invat cred, si nyu chestii tipice. am zis ca nu ma corectez, sa nu va mire greselile da?
aud apa in calorifere, ce tare, baga caldura:D:X, pa-pa frig in casa, o sa pot sa nu ma mai ascund ca speriata in pilota, ce bine\m/. vreau sa vorbesc cu carevaaaa, de fapt nu, dupa cumamzis, sa ascult si sa pun din cand in cand o intrebare tembele, tipic. ma duc, opa eu.
Deeeeci:d tin sa mentionez ca o sa se observe in postari o diferenta mare dupa data de 1 mai..mai exact ce e din iunie spre-ncoa. nu zic de ce, nu tre sa stiti voi, ideea e ca sper sa imi fie si mie f clara schimbarea. vreau sa incerc sa nu mai amestec sentimente personale, frustrari cu probleme de sistem. si daca nu reusesc imi pare rau, la urma urmei blogul asta, cu care nu-s prea atenta ce-i drept, trebuie sa ma ajute intr-un fel. hai ca iar incep sa scriu mult si prost, si-mi ingheata si degetele pe tastatura. care ma scoate la o tigara?
http://www.trilulilu.ro/Blanche/d92263ef1b8959
poftiti, o melodie satioasa, cum ar zice prietenii din Sulina, unde eu am auzit-o prima oara cantata la chitara pe debarcader, in fata la Suru. Nu-mi dau cu parerea asa cum imi place ca nu e nevoie, si-n plus probabil as exagera.
versuri:
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tampla soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si pe-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii
Jur -imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind din zari uscate
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina .
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tampla soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si pe-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale
Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie
Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii
Jur -imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind din zari uscate
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regina .
m-am intors, stiu ca nu va pasa (si nu-s frustrata:))), dar totusi, dupa ceva vreme ma simt in stare sa scriu oleaca, ca sa nu exageram.
hai sa insiram treburi scrise in numai stiu exact ce ora, fragmentele.
1) masochism neorientat:
sa te zgarii, sa te lovesc scurt si apoi sa te trag in mine. sa te absorb, sa te pierd si sa te caut. sa te inghit si sa te respir. sa te smulg si sa te arunc in hauri. sa zbor in adancuri dupa tine. sa nu te vad in intuneric dar sa te inspir pana te prind. sa te opresc in loc si sa te sarut, apoi sa te imping in ceruri si sa te las sa-ncerci sa zbori fara aripile mele. sa tipi de acolo de sus numele meu si eu sa surad rautacios. sa cazi de acolo peste mine sii sa iti iei revansa. :>
I want you bad baby.\m/
2) intr-o zi o sa cresc mare, degeaba!
am cautat in camera mea dezordonata putin sens. n-am gasit decat intrebari, limite si incurcaturi, din loc in loc ceva integrale, ca tot ma urmaresc ele obsesiv. m-am uitat pe fereastra si am stiut ca intr-o zi o sa deschid geamul si-o sa zbor pe-afara, unde speram sa ma mai lamuresc putin. intr-o sambata chiar am facut asta, si acolo am dat peste semne de-ntrebare si mai mari. orasul era la fel ca o camera..mai mare, mai complexa. mi-am pus ambitia si-am cautat pana am gasit solutii de-a calatori prin tara. dupa ce am aflat ca toti romanii sunt cam lal fel datorita unor stramosi, dictatori si stiu eu ce popi profeti, nu mi-a mai ramas decat de cercetat Terra. pe asta inca n-am terminat-o, dar deja mam bantuie o intrebare: "ce-o fi dincolo de cer?" si ca sa-i raspund asteia cred ca trebuie sa traiesc cat traieste si Timpul.
am invatat atat de bine sa iubesc incat acum o predau.
avantaje? desigur, sute.
sunt iubita, si nu de un singur barbat, ci de mai multi, de toti care ma intalnesc si sunt reali.
cum sunt iubita? in toate felurile, din toate unghiurile, cu haine sau fara, cu atingeri sau fara, prin vise sau prin pori, prin realizari sau metamorfoze.
cand sunt iubita? in orice clipa, la simpla strafulgerare a gandului despre femeia din mintile lor, sau in orice clipa in care trupul lor resimte un fior pe care doar eu il ofer.
ce simt eu? totul. clipa cu clipa. atingere cu atingere. eu primesc pur si simplu. nu ofer nimic cu gand, ci totul cu spirit. eu nu ma consum. eu ma alimentez in fiece clipa cu fericirea lor.
dar eu ii iubesc? desigur. total. pe fiecare in parte si in felul lui.
dezavantaje? tocmai asta...am uitat sa iubesc un singur barbat.nu e vorba de a te dedica, oricum, oricand, ma dedic cu tot ce am mai bun, asa sunt din natura, neobosita.
atunci ce ma doare? poate e stupid ca ma plang de asta. eu nu pot fi dependenta, si uneori as vrea. in noptile lungi si pasionale as vrea sa depind..de unul singur. as vrea sa pot sa nu vad in ceilalti toate calitatile si defectele din prima clipa. as vrea sa nu pot cantari atat de bine totul. as vrea sa stiu ca e numai unul, si sa nu dispara sentimentul cu primul care ar merita macar o noapte si imi iese in cale. as vrea sa ma stiu in orice situatie capabila sa refuz, pt ca asta simt cu adevarat, si nu din principii, de care oricum, tin cont prea putin..
stiu ca sunt nascuta sa fiu amanta, pana o sa-l gasesc pe cel care sa fie unicul ce conteaza, daca o sa-l gasesc, bineineles.
amanta cui? a fiecaruia pe rand, sau in acelasi timp. cui ii pasa? ei stiu oricum ca nu as fi niciodata doar a lor, ca sunt si raman a nimanui..pana cand. daca as fi altfel mi-as pierde unicitatea. si totusi, cei care nu ma cunosc ma condamna. cei care ma condamna fara sa ma cunoasca.. nici nu o sa aibe sansa sa ma cunoasca vreodata.
am crezut ca eu gresesc. ca sunt slaba, trupeste..dar din nou am ajuns la aceeasi concluzie. niciodata nu am facut ceva strict fizic. ma cunosc prea bine, si toata asta e arta mea, talentul meu pentru care nu am avut nevoie de specializare niciodata, si in care nu am crezut, pana in perioada in care am vazut schimbarea clara pe chipurile barbatilor care se trezeau langa mine dimineata..si apoi nu se puteau opri la o singura dimineata.
iubesc barbatii, si pasiunea asta nu are nimic murdar in ea.
ei in principal ma iubesc pentru ca dintr-un trup tanar, dragut si inocent afla pasiuni profane, oferite prin cele mai perverse, nonconformiste cai. iar fiecare in parte ma iubeste pt ca pot sa ma adaptez atat de usor gandurilor, dorintelor, trupului..lui, si totusi de fiecare data sunt alta.
pune-mi o intrebare, am nevoie sa fiu fortata pentru a da un raspuns.
O sa-ti picur raze de speranta in privirile pana acum golase, o sa te privesc in suflet si o sa ma reflect intr-o forma perfecta in el.
O sa caut in trecut si in dureri, si o sa opresc ecoul soaptelor care-ti invadeaza fiinta inca..
O sa alerg cu tine acolo unde iti e teama sa o faci de unul singur.
O sa-ti linistesc gandurile confuze cu rasuflarea mea calda, curgand, prelingandu-se pe pielea ta.
O sa-ti smulg zambete pe care numai credeai ca le poti oferi.
O sa ma ratacesc intr-o mare vie, iar tu o sa te ratacesti in mine.
O sa ne regasim imbratisati pe-o plaja pustie, infierbantata, cu stropi sarati in par, pe chip, pe linii si curbe.
O sa te ametesc cu parfumul pielii mele ude, iar tu o sa ma-nbeti cu gustul tau fierbinte, profan.
O sa-mi doresc sa nu ma opresc, o sa-ti doresti sa nu ma satur, si asa, o sa uitam de noi pentru a infinita oara, intr-un curcubeu iluzoriu, viu colorat, nedeterminat de timp si spatiu.
Asa..o sa ne iubim, in toate sensurile.
Si-a salutat bunica in graba si a anuntat-o ca nu stie cand se intoarce acasa, dar ca are cheie. A inchis usa si-a tras aerul adanc in piept. Si-a strambat nasul, si-a scuturat capul..."urata si murdara scara..". Cobora in graba, iar cand simti lovitura picaturilor marunte si reci de ploaie se simti eliberata. Se opri o clipa cand realiza ca isi uitase unul din telefoane acasa, cel de pe care isi suna ea prietenii, "nici o problema"-gandi ea-"ma pot cauta ei daca se intampla ceva, azi oricum vreau timpul meu." Incepu sa mearga cu pasi mari si desi spre magazin. Avea nevoie de tigari. IN 20 de minute era ghemuita pe-o banca in celalalt capat al orasului, cu o cafea rece in mana stanga, si o tigara inca neaprinsa in mana dreapta. La picioarele ei zaceau 3 chistoace, martore ale ratacirii, si cateva servetele jumulite. Avea privirea fixata-n neant. Din cand in cand se uita la trenurile abandonate pe sine ruginii la 100 de m in fata ei. Acum stia doar ca nu stie. Nimic. Nu intelegea jocul, nu putea sa prinda in imbratisarea intrebarilor ei, nici un raspuns. Incetase sa se mai revolte, insa copilul captiv in trupul ala de femeie nu-i dadea pace o clipa. Ii asalta constientul cu ecouri ale intrebarii "De ce?" si cu resturi din altele, "Dar cum? Cand? De unde? Pana cand?". Avea nevoie de clipele astea, chiar daca era considerata de apropiati cea mai puternica femeie cunoscuta de ei. Stia si ea asta, de aia nu ii era teama niciodata pentru propria persoana. Isi cunostea curajul nebun, iubirea neconditionata pentru viata, dorinta vie de a lupta pana va fi sa fie cazuta, cu rani de moarte, sangerande, in labirintul vietii. Dar mai ales, isi cunostea puterea distructiva. Stia ca poate sa se lase prada impulsurilor si sa ajunga sa faca rau doar pentru propria placere. Si ar fi fericita, ar fi simplu, cel mai simplu. Nu dorea asta insa, se citea in ochii ei, in licarirea aia, inca calda, si pe pielea ei. Avea inca o dorinta aprinsa si o sperata ca poate sa faca lucrurile bine. La modul general insa, pentru ca momentan, numai stia, numai avea nimic concret. Purta o agenda micuta cu ea mai mereu, era calea ei spre evadare, confesare, in momentele in care avea nevoie de un prieten mut, si de-o oglinda curata. Era agenda in care isi scria gandurile, ratacirile, trairile. O scoase din gentuta ei neagra de piele, o privi o clipa, si-o lipi de frunte si ofta adanc. Isi aprinse tigara, trase din ea primul fum pana senzatia de puf i se rostogoli in plamani, apoi o deschise. Isi lua creionul cu mina dintre pagini cu o miscare hotarata si privi foaia inca goala. Iubea creioanele, adora alunecarea grafitului printre gandurile ei, si felul unic in care isi putea recunoaste starea doar privind grosimea si culoarea scrisului, fara a-si reciti cuintele. Cand era furioasa sau grabita, presa grafitul pe foaie, cand era trista il lasa sa alunece construind contururi vagi ale propriei rani, in litere. Cand era fericita scria frumos, constant oarecum, ordonat, continuu iar grafitul nu lasa umbre si cicatrici pe foaie. Incepu sa-si reverse simtamintele si se confunda cu seara. Apoi noaptea o rapi...
Trup al pacatului,
piedica vie in calea curatului.
Mistuitor, salbatic, strasnic, nemuritor, si totusi atat de infantil. Piele cu proprie constiinta, minte inghetata, si flacari. Ordinea clara cade duce invariabil la placere deplina, intr-un haos de nedescris. Mi-ai lipsit, copil nebun fara pic de constiinta, cu trupul unui barbat arzand frenetic. Sunt mai mult decat am crezut ca voi fi vreodata, si nu in sensul sacru. Profan curat si iremediabil curgand si jongland in venele mele. Sarut perpetuu, fiinta adancita. Cale..
Si a venit si momentul adevarului..ala in care, ca de obicei, si ca toti ceilalti, iti dai seama ca nu meritam sa ma faca sa sufar asa, ca ..:-j Toate alea care mai tarziu nu conteaza deloc..evetual amagesc. Nu-i bai, nu-s in pericol deloc, am nevoie doar de mine. Si o sa ma ridic, de tot. Posta de iubire..am fost mereu, dar n-am de gand sa mai fiu. Relatia asta chiar mi-a fost invatatura de minte. Sper sa si reusesc pe viitor, n-am de ce sa nu reusesc. Tot inainte Alexandra, nu e nici primul, nici ultimul, si cu siguranta nu cel mai bun. In schimb, tu ramai cu numele de "cea mai buna de pana acum" dupa ce inchei relatia cu ei. Si cel mai frumos e ca ti-l pastrezi mult timp dupa. Good girl. We can handle it. Off doamne. Traiasca prietenii, barurile, muzica si zambetele. Si toti oamenii aia, foarte putini, dar sinceri. Multumesc viata pentru ei. Stiu ca te merit exact asa cum esti..bine, poate ceva mai buna..dar mi te fac eu.
Scame, bucle roscate, un crucifix mare de argint impletit, atarnat de-un snur dublu de piele, intre sanii mei. Dantela neagra si satin rosu invelindu-i, o aroma de parfum a pasiunii, un fie de la casti pe sub camasa alba, cu primii nasturi desfacuti. Un acord de "evil angel" in urechi si unul de "never say never" in suflet.
Asa se vede lumea de sus, de aici. Acum...privesc cu ochii, spre mine. Pentru prima oara, dupa mult timp. Asta sunt astazi. O sa fiu bine.
Don't you dare look at him in the eye
As we dance with the devil tonight..
As we dance with the devil tonight..
A trecut o vreme...cateva zile in care s-au intamplat..toate. In linii mari, pentru ca alftel nu suport inca..ne-am despartit,, ne-am vorbit, ne-am ranit din nou..si ne-am stabilit fiecare cate un traseu..cu un gand ca poate ne vom reintalni in cateva luni..sau nu. Cine stie..mai mult doare..sa revin la mine. O sa fiu bine. O sa fac ce am de facut, ca pe ceva natural..nu premeditat.
De ce ma simt pierduta? De ce nu mai depinde fericirea ta de mine? De ce nu ma faci in asa fel incat sa depinda macar fericirea mea de tine?
M-ai ingenuncheat cu fiecare zi..m-ai umbrit cu fiecare clipa. M-ai transformat din foc si viata intr-o fantoma a trecutului. Si prezentul pentru mine acum inseamna o lupta permanenta. De ce nu mai hranesti? De ce nu mai mai apreciezi? De ce nu ma mai faci sa ma simt eu..?
Am eu raspunsul...Pentru ca, odata, m-ai ranit. Sau de mai multe ori...si atunci m-ai facut sa-mi formez un invelis protector..si automat, pe langa faptul ca ma protejeaza, ma face mai precauta, mai inchisa..mai stearsa..mai falsa. Iar tu..o iei de buna. Crezi ca asa sunt, de fapt, si ca momentele alea..bune, erau doar asa, faze. De fapt e invers. Eu sunt, fundamental vorbind, nebuna, iubitoarea, vesela, poznasa, cuceritoarea, dezordonata, obositoarea si neobosita de care te-ai indragostit...
Dupa ce m-ai ranit ai plecat ochii in pamant..n-ai avut curaj sa incerci sa treci de bariera aia..care era pe atunci de gelatina. Si ai lasat-o asa..timpul a mai trecut, alte probleme au venit..ai uitat sa ma alinti, ai uitat sa incerci sa scoti iubirea din mine, ai uitat sa ma iubesti ca la inceput..ai uitat cui i-ai dat inima ta, ai uitat sa ma mangai pana ma incalzeam si topeam stratul protector, pe atunci firav...
Ai lasat-o asa..m-ai uitat asa, pentru prea mult timp. Au urmat lupte in fiecare zi, lupte care imi intareau scutul. As vrea sa intelegi, nici acum nu e prea tarziu:(...nu ma mai obliga sa port scutul asta zi de zi..si nu ma mai rani voluntar sau nu, atunci cand incerc sa-l dau jos de buna voie..cu sufletul tremurand de teama, ca si cand ar fi prima oara..
Nu ma mai uita.Nu ma uita de tot..mai ai ceva timp sa repari lucrurile. Aduna-te putin..uita-te in urma, apoi uita-te in ochii mei de acum. Da-ti seama..eu o sa iti explic, dar nu stiu cat o sa intelegi. Eu mai am vointa si ceva speranta, dar numai am entuziasm. Topeste-ma,, apoi iubeste-ma, ca-n noaptea in care imi sfinteai fiecare centimetru din trupul pacatos, cu saruturi aprinse si cu lacrimi in ochi. Sunt tot eu...nu ma uita.
Am nevoie de-o cafea ca sa-mi fac curaj sa-mi infrunt demonii..brb infrigurata foaie virtuala, te mazgalesc imediat..
Back. Hai sa incerc sa-mi pun o ordine in idei.
De ce scriu? pentru ca toata ziua am bubuit de nervi. M-a deranjat toata lumea, aproape toate glumele mi s-au parut proaste, toate amintirile m-au inundat fara sa ceara voie sau sa emita vreo avertizare. M-am trantit singura la pamant, m-am inveninat. N-am iertat nimic, numanui. Am avut sufletul si gandirea setate in asa fel, incat sa simt si sa resimt doar durerea pe care mi-au provocat-o ceilalti in timp, si sa vad doar partile lor rele. Fara sa vreau. N-am putut sa-mi stapansesc impulsul asta. Am fost o nemernica ordinara, in adancul meu. Totusi sunt multumita ca mi-am stapanit cateva impulsuri, altfel provocam cateva certuri foarte aprinse, la care cred ca nici eu nu eram in stare sa fac fata pana la capat. Am pornirile, dar ma simt atat de slaba incat dupa 5 min de cuvinte dure cred ca as izbucni in plans in mijlocul celorlalti daca nu as reusi sa ma retrag la timp. M-am pierdut de mine. E din cauza ca am strans...am oprit orice impuls de-a schimba radical situatia in ultima vreme. Pentru ca sunt responsabila de starea celorlalti, m-am ocupat de ei, si am uitat de mine. Mi-am bagat fortat in bagaj dureri, frustrari, reprosuri, tipete, plansete, pasiuni sufocate. N-am tinut cont de faptul ca... stiam deja..bagajul meu nu e sac fara fund. Am zis, pentru a nu stiu cata oara: "Hai sa fac lucrurile corect, nu dupa regulile mele, ci dupa ale celorlalti, hai sa ascult, hai sa fac ce e mai bine pentru ei!". Si da, am facut. Si da, ca de obicei, rezultatul e dezastruos, pentru mine cel putin. Si cei din jurul meu, fara mine, asa cum sunt la origini, ce fac? Cu ce ii ajuta ca-s corecta daca nu-s sincera? Ci abatuta, frustrata, intristata, nervoasa, tematoare...etc. Cred ca e dezastruos pentru toti.
Vreau sa fac boom. O sa fac boom. O sa ma adun apoi, si o sa revin iar la stilul meu. E prea tarziu sa ma schimb. E practic imposibil. Celulele mele sunt construite astfel incat daca nu are loc in suflet o schimbare f importanta, sa nu stea in aceeasi stare 2 zile la rand. Sunt proiectata la cel mai delicat nivel, prin nebunie pura. O sa-mi revin. Curand. Promit. Imi promit. Am nevoie de primavara..si prima raza de soare viu, o sa ma readuca la viata.
Bun:D, nume de blog schimbat. Perfect, acum esti numai al meu..si pot sa scriu linistita. Si nu te mai dau niciunui curios prieten, si nici nu o sa mai recunosc ca existi. Mi-am sters blogul, o sa ma creada, n-ar fi prima oara. Mi-e ciuda ca n-am rabdarea necesara sa scriu acum, in ultima vreme, freamata prea multe-n bine. E faina senzatia, dar nu-i propice pentru scris...ma rog..va urma.
Stare ciudatica. Cand ai timpul mult dorit si nu ai ce face cu el. Sau, de fapt ai avea ce face, dar trebuie sa risti sau...oricum nu e usor. Nu pot sa scriu:(, nu stiu de ce...dar pur si simplu nu pot. Si am o mie de idei si de curiozitati si de dorinte...da-s dezordonate, incalcite, si nu reusesc sa le conturez pe fiecare-n parte. As vrea o tema, as vrea un partener de discutie real, as fi in stare sa vorbesc intreaga noapte despre ceva cu adevarat important, sau doar despre ceva care sa mentina buna dispozitie. Nu vreau sa dorm. Vreau sa profit de fiecare clipa. Deci, ce fac in seara asta?
Si...spre nenorocirea mea, sunt si-ntr-un razboi fizic si psihologic cu hormonasii mei nebunatici, si cu iubitul undeva departe invatand de zor, ca-i sesiune. Yeeey! Unde mai pui ca-s in perioada pagubasa in care nici eu cu mine nu ma multumesc. Trist.
3 saptamani si trece cosmarul. Am ideile amestecate de binevoitoarea mea capacitate de-a rationa, mai ceva decat le-ar fi amestecat un blender. As vrea o pauza, dar mai tare m-as afunda in incertitdini, iar daca as avea parte de un super activism, as redeveni superficiala. Habar n-am. Stand-by. F1!!!!!
Cugetari despre trecut, prezent si sperat viitor. Despre toate intr-un pat. Despre toate intr-un ceas. Despre toate goala, tragand cu o rabdare rar intalnita din ultima tigara. Despre toate, privind intr-o camera straina si oprindu-mi privirea la corsetul de matase, aruncat undeva langa pat. Despre toate in voia sortii. Da-mi fraiele inapoi! Doar eu stiu sa ma conduc. Si ce daca o sa imi lipseasca caldura ta? Oricum o cersesc de fiecare data..Si ce daca nu o sa mai am siguranta ta? O sa o am pe a mea. Si ce daca o sa sufar o perioada? E o dovada ca inca mai am suflet. Si ce daca iau eu decizia? Imi demonstrez astfel ca nu m-ai doborat de tot. Si ce daca numai ai nimic de zis? Asa imi arati inca odata ca nu meriti efortul. Si ce daca totusi ma iubesti? Inseamna ca a meritat sa iti dau tot ce e mai bun din mine. Eu nu stiu sa regret trecutul, mi-ar fura prezentul si viitorul.
Pariu..ca ai avut momente in care te-ai simtit in varf..pariu ca ai avut momente in care nu stiai unde esti si cine esti...pariu ca ai crezut ca viata e mai mult decat timp..pretiosul timp..si..pariu ca uneori nici nu ai mai simtit ca traiesti. Ajunge...destule pariuri.
Haideti sa deschidem ochii..si-n cuvinte simple sa unim trairi, sa creionam intelesuri...sa creem paradoxuri, sa gasim solutii. Haideti sa deschidem ochii si sa ne imaginam ca suntem intr-o bula de vid, protejati de absolut orice, inclusiv de noi insine, si ca in jurul nostru, intr-o miscare cu totul si cu totul browniana se joaca trecutul cu amintirile bune si rele, prezentul cu certitudinile si incertitudinile sale, iar viitorul cu posibilitatile si surprizele sale. Tu cum te simti? Reactionezi? Tu ce percepi? Pe tine ce te influenteaza din toate astea? Tu unde traiesti? In trecut? In pezent? In viitor? Tu ce iubesti? Siguranta trecutului, realismul prezentului sau misterul viitorului? Poate fi un joc periculos, pe mine nu face decat sa ma aduca in pragul disperarii pentru ca-mi provoaca incertitudini..unele noi.
Viata e un amalgam de timpuri, de schimbari, de riscuri, de valuri. E un puzzle pe care probabil cei mai fericiti dintre noi il rezolva in ultimele clipe ale vietii, e un puzzle propriu caruia unii ii ofera ani de existenta pentru ai intelege sensul, pentru a-si implini sufletul.
Tu ce faci pentru viata sufletului tau? Eu scriu despre viata ta...iar tu, cu siguranta nu te poti percepe ca fiind doar trup, in fiecare celula de-a ta exista sufletul tau. Tu simti asta. Esti un suflet, inzestrat cu o viata. Esti sensibil dar puternic, esti mare, dar totusi mic in lumea asta. Esti o piesa..dintr-un puzzle cu 6 miliarde de piese, care-si are rezolvarea pe o suprafata de 510.10 mil. de km2. Tu iti stii coordonatele?
Haideti sa deschidem ochii..si-n cuvinte simple sa unim trairi, sa creionam intelesuri...sa creem paradoxuri, sa gasim solutii. Haideti sa deschidem ochii si sa ne imaginam ca suntem intr-o bula de vid, protejati de absolut orice, inclusiv de noi insine, si ca in jurul nostru, intr-o miscare cu totul si cu totul browniana se joaca trecutul cu amintirile bune si rele, prezentul cu certitudinile si incertitudinile sale, iar viitorul cu posibilitatile si surprizele sale. Tu cum te simti? Reactionezi? Tu ce percepi? Pe tine ce te influenteaza din toate astea? Tu unde traiesti? In trecut? In pezent? In viitor? Tu ce iubesti? Siguranta trecutului, realismul prezentului sau misterul viitorului? Poate fi un joc periculos, pe mine nu face decat sa ma aduca in pragul disperarii pentru ca-mi provoaca incertitudini..unele noi.
Viata e un amalgam de timpuri, de schimbari, de riscuri, de valuri. E un puzzle pe care probabil cei mai fericiti dintre noi il rezolva in ultimele clipe ale vietii, e un puzzle propriu caruia unii ii ofera ani de existenta pentru ai intelege sensul, pentru a-si implini sufletul.
Tu ce faci pentru viata sufletului tau? Eu scriu despre viata ta...iar tu, cu siguranta nu te poti percepe ca fiind doar trup, in fiecare celula de-a ta exista sufletul tau. Tu simti asta. Esti un suflet, inzestrat cu o viata. Esti sensibil dar puternic, esti mare, dar totusi mic in lumea asta. Esti o piesa..dintr-un puzzle cu 6 miliarde de piese, care-si are rezolvarea pe o suprafata de 510.10 mil. de km2. Tu iti stii coordonatele?
Nu vreeeeau! Nu vreau operatie de amigdale in ziua in care fac 18 ani. Bag cracii, intru buclucas si-n viata de "adult". Nu asta e problema, dar e frustrant. Visam cate ceva, de cativa ani buni, legat de ziua asta. Si ce fac? O petrec in spital cu gatul dureros injurand (in gand, ca altfel nu o sa pot) fiecare gura de aer pe care o trag in piept si care-mi usuca rana.. Aaaaaaahhhhhhh! Sunt culmea, furioasa pe mine, fac numai gafe~X(. Cel putin am ce face pe timpul recuperarii. Ca de obicei..mult citit, si ca bonus, un blog doar despre sexualitate and stuff. Si cat mai repede...tatuajul (preferabil acum, cat nu pot sa tip). Wtv..life sucks:|. God, urasc durerea!~X(
De-alde mine. Una si una. Identice. Aceeasi minte, acelasi suflet. Si fiecare sa se ocupe de cate o parte majora din tot ce insemna eu. O curajoasa, luptatoare pentru starea de spirit a mea si a celorlalti, ecologista, concentrata pe lucrurile "bune", capabila sa reziste tentatiei, doar pentru ca stie ca asa trebuie sa fie, iubitoare si iubita, pasionala, fidela si credincioasa, pura, copila, asa cum sunt in jumatate din timpul meu. Si o alta, pacatoasa din mine, razvratita, inconstienta, cruda, ispititoare, draceasca, teatrala, mincionoasa, pur carnala, nebuna, nepasatoare cand vine vorba de jocul sufletelor si a energiilor, cealalta eu, din a2a parte a timpului (spre surprinderea mea, reusesc sa ma controlez pe jumatate. Pffff:|, cu greu oricum.) As vrea sa impac si diavolita, si ingerasul, dar n-am decat un trup, si o lucire a ochilor delimiteaza cele 2 lumi. O linie fina, intre adevar si minciuna, fericire si durere, implinire si esec repetat, extaz sau mediocritate, apa si foc, pace si razboi, iubire si ura, intre "a vrea" si "a avea". M-am decis sa le am pe amandoua. Fiecare dintre ele stie ca nu o sa renunte niciodata, iar eu stiu, ca impreuna, inseamna invincibilitate. Cheers! In cinstea mea, exact asa cum sunt, si cum vreau sa raman. O ceasca calda de cafea cu frisca si scortisoara, sau un pahar de whisky cu gheata si un bol de fistic alaturi...hm..care sa fie, de data asta?
Ooook...Hmm...Oare cum sa incep? A..da..sex, sex, sex, sex, sex...si iarasi sex. In toata puterea cuvantului, si-n toata puterea bratelor lui, si nu numai a bratelor. In toate modurile, fizic, psihic, spiritual..si din nou fizic. Eliberare. Camera mea miroase a sex, pielea mea miroase a sex! Respir sex, eman sex, insemn sex. Il am tatuat in mine, pe mine, peste tot. Ahh, cat imi lipsise eliberarea asta. Cea mai salbatica, perversa, neiertatoare, febrila, dar si cea mai duuuulce si alunecoasa escapada. Nu vreau sa ies din starea asta.
Ud, fierbinte, tare..moale, fin, dulce. Mhm..total, impulsiv. Vai, pacat ca a trebuit sa-mi controlez intensitatea gemetelor. Nu-i nimic..aveam cu ce sa-mi ocup gura. Aaaaahhhh! Cum poti sa-mi innebunesti fiinta si sa ma faci sa-mi depasesc limitele numai din cuvine "Ma vrei in tine? hm? asa? aaahhh..ce stramta esti..si..fierbinte..si uda..iti place asa? sa ma simti...pe tot, cum intru..si ies..si tu arziii in imbratisarea mea...din nou, si din nou..pana iti dai drumul toaaata si ma strangi ca o nebuna..iubito..tremuri"..aha..stiu:-". Imi era doooooor sa ma tragi de par cu atata dorinta de stapanire , sa-mi soptesti si sa-mi gemi cele mai adanci dorinte...pe la spate.
Cand tipi sau nu esti capabil sa scoti nici un cuvant. Cand urasti dar iubesti cum poti tu mai bine. Cand oferi neconditionat dar totusi ceri totul. Cand crezi cu tarie in ceva dar te pierzi in mii de presupuneri. Cand te surprinzi pe zi ce trece pe tine insuti, insa te cunosti mai bine decat o face oricine altcineva. Cand simti ca face parte din tine, chiar daca e departe. Cand simti ca niciodata nu o sa dispara sentimentul de apartenenta, desi, acum se rupe din tine. De fapt..tot ce simti e urma lasata..care o sa ramana. Cand toate astea se intampla in tine, cred ca e tarziu. Pacat. Sa mai sper, sau nu? Sa mai caut miile de posibilitati in mintea mea, sau sa astept sa se intample...indiferent ce ar fi? Urasc sa iubesc, sau sa cred ca iubesc. Urasc cuvintele mari folosite din entuziasm sau teama. Urasc sa fiu credula. Urasc sa fiu ingenungheata. Urasc sa nu fiu iubita. Urasc sa fiu atat de iubita incat sa ma simt datoare. Cred ca urasc sa iubesc, desi iubind, am cele mai frumoase amintiri. Nu-i nimic, traumele tot de-acolo-s... Mi-as dori sa nu ne mai invete nimeni.. ca iubirea e suprema, ca iubirea e invincibila, ca iubirea e cel mai frumos lucru. Primele 2..sunt valabile in basme si-n filme, ultima, in orice realitate. Dar cu ce mama dracu` ne ajuta asta? Prefer sentimentele mediocre, dar care nu ma fac sa-mi smulg parul din cap atunci cand le pierd. Am destul talent incat sa urc si sa cad zilnic, sa nu ma plictisesc deloc, fara sa trebuiasca sa cred in "iubire". Cred ca pana la urma toata nebunia adolescentei sta in acest mare "CRED". Mare nu? Desi am atata nevoie de iubire, cred ca va trebui sa ma obisnuiesc fara. De fapt cred ca o sa incetez sa mai cred. O sa iau totul asa cum mi se da. Fara enigme, fara nopti albe petrecute in neliniste, fara mila, fara pierderea controlului. Cred ca pot sa fac asta, dar, stai, stiu ca o s-o fac! Habar n-am ce simt, dar stiu ce gandesc. Sau, ma rog, stiu f bine ce simt, dar cum nu depinde numai de mine, numai bag mana-n foc.
Acum 3 saptamani:
This innocence is brilliant
I hope that you will stay
This moment is perfect
Please don`t go away
I need you now..
Ciudata dimineata, si noapte..mai tot. Cel putin mi-ai dat si mie o parte din tine. E un inceput. Imi e dor de tine..si-as vrea sa fie bine.
This innocence is brilliant
I hope that you will stay
This moment is perfect
Please don`t go away
I need you now..
I want my innocence back!
A 2-a zi:
Depresia din decembrie..sau cand ai nevoie de-o imbratisare si nu e nimeni sa ti-o ofere.
Who's that girl?
Azi am avut cateva sclipiri in ciuda starii de coma..Ii ziceam cuiva ca ma duc la o tigara.."s-o trag pe toata-n piept..uneori ma anesteziaza..iar gandurile mele se amesteca in fum...si se pierd exact ca el".
Devin experta in singuratate. In stare, in exprimarea ei, in adaptatea necesara, intr-un mod de viata practic, in care dorm foarte mult ziua, si foarte prost, iar noaptea...nu prea dorm, in general ma scald in cosmaruri:-j
Innebunesc fara caldura. Fara imbratisare, fara saruturi, fara un cuvant care sa-mi dea curajul sa continui sa cred in visele pe care mi le-am format. Normal ca..Sper sa se termine curand asta..dar nu ma afecteaza gandul la durata situatiei. Ma simt efectiv anesteziata, undeva "intre", unde depind de ceilalti, unde pot sa dau doar daca primesc, unde...aud doar bazaitul infundat din galagia de afara. Simt ca dorm si cand sunt treaza, pacat ca nu-i deloc odihnitor.
Deci, vreau sa dorm undeva unde sa fie cald si bine..si sa nu existe ceasuri.Sa fie o noapte cu luna plina si multe stele. Sa fie asa mult timp. Pana am curaul sa rup cortina si sa trag zorii cu soare spre mine.
Nu vreau sa scriu despre tine. Azi nu meriti. Pentru ca n-ai facut nici nimimul de efort ca sa imi readuci linistea. De fapt nici nu ai reactionat la supararea mea. Ma abtin din suflet sa nu iti scriu unele chestii pe care vreau sa le vezi direct in ochii mei. Cand ne-om vedea..ma rog. Somn.
Peste inca 2 zile:
Mi-e dooooooooooooooooooooooooooooooooor. De alint. De zambete moi, de ochisori somnorosi, de piele fierbinte, abia iesita din paturica, de buze moi cu gust de cafea, limba calduta si alunecoasa cu iz intepator de tutun..de camasa ta pe mine..si atat.
'Femeia este cel mai frumos si neobisnuit monstru, pentru ca te face sa te simti tu, nemernicul si usuraticul, barbatul divin."
Altadata:
Ma simt de pe alta lume. Prea de pe alta lume. Pierduta, de fapt ratacita. Pusa undeva la intamplare, parca intentionat de intamplator. Tu chiar vrei sa ma pierd?
Mai apoi:
Cateva cuvinte sa-mi elibereze spiritul. Urate sau frumoase. Nu-mi pasa. Cuprinzatoare sa fie. Am nevoie de ele ca de droguri, fie scrise, fie citite. Ma ajuta, ma echilibreaza, ma apara...ele ma iubesc. Nu-mi vine sa cred, si ma enerveaza, si ma revolta, cum pot sa cred cu tarie in "cuvintele ma iubesc" si nu pot sa cred asa in tot ceea ce imi zici tu, sau ce mi-ai zis tot timpul. De fapt stiu ca eu cred in marturisirile tale. Dar din cauza a tot ce-a strans in astia 18 anisori ai mei..refuz si gandul asta : de a crede orbeste in ceva. Pentru ca am crezut..si mai bine nu credeam, odata. As putea perfect, sa ma incred in faptul ca-s femeie si am..toate chestiile alea de care te-ai indragostit la mine.
Dar nu-s genu...
Cuvinte care curg aproape isteric pe pagini, nici macar nu le spefuiesc frumos.
Eu numai stiu. De frica finalului cel mare..care o sa fie candva, parca tot dau sa vad finalul in chestiile mai mici, pentru care tu nu iti faci griji deloc. Parca de fiecare data se apropie mai tare, desi fiecare lupta invinsa inseamna practic ca noi crestem. Nu?
Peste o ora..si cateva mesaje:
Urat. Totul e urat. Tu m-ai schimbat intr-o paranoica. Acum, totul, cand ceva se clatina imi pare imens, dezastruos, teribil, etc, precum un ultimatum..si inca unul..si inca unul...Si toate seamana intre ele. Daca asta simt acum, nu vreau sa stiu ce o sa simt, cand voi simti finalul, brut. Ma tem ca mi-e teama de prea multe. De ce tre sa stiu deja atat de multe despre suferinta, pericol, durere, degradare? De ce tre sa pot sa miros asta de la "1 km" departare? De ce recunosc, oferindu-mi-se o oportunitate, toate caile sigure catre nefericire, pe cele aproape sigur nemultumitoare intr-un final...si automat sunt obligata sa aleg caile care-s jumi-juma...ca sa imi dau tot sufletul si toata mintea, incercand sa alunec in partea buna, si de fiecare data (pana acum, cel putin) sa nu reusesc, fiindca imi scapau lucruri foarte fine, sau pentru ca am gresit persoana, sau pentru ca am avut nenorocul sa ma nasc in anumite conditii...etc! Deci, de ce e asa? Pentru ca suntem oameni si toata viata invatam? Si mai fain..Dar oare apuc vreodata, cu toate lucrurile pe care le invat de la viata sa construiesc ceva complet, de care sa ma pot bucura? Mai am timp pentru asta? Mai are cineva timp pentru asta? Cred ca...NU.
Urat. Totul e urat. Tu m-ai schimbat intr-o paranoica. Acum, totul, cand ceva se clatina imi pare imens, dezastruos, teribil, etc, precum un ultimatum..si inca unul..si inca unul...Si toate seamana intre ele. Daca asta simt acum, nu vreau sa stiu ce o sa simt, cand voi simti finalul, brut. Ma tem ca mi-e teama de prea multe. De ce tre sa stiu deja atat de multe despre suferinta, pericol, durere, degradare? De ce tre sa pot sa miros asta de la "1 km" departare? De ce recunosc, oferindu-mi-se o oportunitate, toate caile sigure catre nefericire, pe cele aproape sigur nemultumitoare intr-un final...si automat sunt obligata sa aleg caile care-s jumi-juma...ca sa imi dau tot sufletul si toata mintea, incercand sa alunec in partea buna, si de fiecare data (pana acum, cel putin) sa nu reusesc, fiindca imi scapau lucruri foarte fine, sau pentru ca am gresit persoana, sau pentru ca am avut nenorocul sa ma nasc in anumite conditii...etc! Deci, de ce e asa? Pentru ca suntem oameni si toata viata invatam? Si mai fain..Dar oare apuc vreodata, cu toate lucrurile pe care le invat de la viata sa construiesc ceva complet, de care sa ma pot bucura? Mai am timp pentru asta? Mai are cineva timp pentru asta? Cred ca...NU.
Oricum, ma simt ceva mai bine acum..desi tot ce-am scris nu-i cine stie ce. Unele fraze sau idei mai bune, altele chiar proaste. Oricum, util macar pentru mine. As deveni romantica dar prefer sa inec asta in sufletul meu, si e prea incert ca sa pot scrie. Si...oricum, deja ma topesc de dor. Iubesc, spre fericirea si nefericirea mea.
Peste o saptamana:
Ma doare ca nu ma mai vrei, ma doare sa stiu ca in loc sa te fac fericit, acum iti starmesc repulsie. Ma doare sa-mi zici ca ma iubesti mult si totusi sa vrei sa ramai acolo. Cunosc starea. E vorba despre tine. dar..cat doare:|
Si stiu ca e si vina mea. Si-acum cand sunt atat de fragila, si stau si plang fara sa vreau in fata ta, pentru ca imi plesneste capul, ma incrunt ca un copil nedumerit..si nu vreau decat sa intreb "Ce am facut sa nu ma vrei deloc acum? Cum te-am facut sa ma respingi si totusi sa imi zici ca ma iubesti atat de mult?"..Ma pierd in astea. Ma simt de parca am fi 2 copii. Ne desparte ceva asa..vag, dar de neinvins pana nu decizi tu. Eu sunt ingenuncheata si scancesc in palme, iar din cand in cand ridic ochii spre tine si intind o mana, iar tu te uiti din spatele unui perete de sticla la mine, privesti intristat, mangai geamul in dreptul chipului meu, si pot sa citesc pe buzele tale un "Te iubesc.." mut. Asta e sticla de care dau cu capul de zor.
Ma doare sa ma uit la catelul asta adorabil, sa-mi amintesc, sa simt cat de completa, clara, evidenta, decisiva, era iubirea cu care mi l-ai oferit. Iar acum il simt si pe el trist. Sau poate il umplu de scancete pe el. Are ochii tristi, pe bune..Ne asteptam taticul, barbatul, mentorul...Hai inapoi mai repede, crap de dorul tau. Si asta micu are nevoie de viata, de amandoi...invingatori, ca sa dea din codita.
Mi-e dor de ciocolata de pe buzele tale. Nu-mi place sa mananc de una singura. Vreau sa o topesc in gura apoi sa-mi invalui limba cu ea, si sa o caut apoi pe a ta, calda, umeda..si temperatura sa se dubleze deodata, si ciocolata sa se topeasca de tot, si gustul tau sa se evidentieze...asa..treptat, pana reuseste sa ma innebuneasca si sa ma faca sa te vreau total, invariabil. E aceeasi dorinta de fiecare data. Sa te am. Cat mai complet, cat mai pierdut, cat mai abandonat in mine. De restul ma ocup eu. E o vreme buna de cand tot ce imi doresc, e sa iti arat toata pasiunea pe care pot sa o detin, si care creste ca nebuna in ultima vreme, toata iubirea asta curata si neconditionata. Partea proasta la ele e ca au un termen de valabilitate. Tremur o saptamana cu gandul la tine, nu-ti bag in seama prostiile si zambesc tamp...apoi, daca nu reusesc sa culeg nici un rod, innebunesc pentru o zi. Am nevoie sa ma simt iubita:(, dorita, sau macar acceptata. De acolo ma fac eu placuta. Dar am nevoie disperata de asta. Practic sunt o femeie slaba, dar gandesc, ma port, ma cred, in majoritatea timpului asemeni unui barbat puternic. Poate aia trebuia sa fiu.. Sau poate trebuia sa fiu vreo regina undeva, sau vreo eroina martira, eram in stare.
Acum, revenind la ale mele simtaminte...partea buna a lor e ca-s reciclabile, de fapt, se purifica parca din ce in ce mai mult. Si uite-asa daca o saptamana vroiam sa te prind si sa te tachinez cu o mica tenta de posesie sau orice altceva nitel mai rautacios, saptamana urmatoare urlam de disperare sa te sarut usor, sa-ti bag mana sub tricoul meu ca sa simti tremurul pielii, sa-ti soptesc in ureche...Vroiam sa iti bag pana in pantaloni, si sa mangai usor fiecare parte, in timp ce eu ma umezeam brusc si temperaura corpului imi crestea cu cateva grade. Deja sangele alerga incins si tot ce vroiam era sa-ti ofer caldura mea, milimetru cu milimetru, textura, dupa textura. si vroiam sa te vad aprinzandu-se in ochii tai stelele acelea nebune. vroiam sa vad impulsul de-a ma controla, dar si cum ti se innmoaie toata fiinta si zambesti pierdut..iar apoi sa ai din nou un impuls demonic, sa ma prinzi hotarat de solduri si sa nu ma ierti. Sa-mi ofer o petrecere pe viata cu fiecare dintre "prieteni", pe rand..si cu cel mai impotant dintre ei, sa fiu neiertatoare. Sa-l ling, sa-l ud, sa-l mangai, sa-l sug usor, sa ma joc cu insotitorii sai, si cu nebunaticul care intotdeauna vrea in N. A, si-n timpul asta degetele mele sa umble pe toata pielea ta, alba, moale, parfumata in stilul tau, si Doamne ce parfum ai!. Sa ma joc cu porii tai, sa zgarii usor apoi, asa, cat sa simti infiorarea.. In timpul asta sa prind dorinta nebuna, impusa de gemetele tale, pierdute printre "Ah..cat de bine e", de a vrea fericirea finala, premiul meu final. Apoi sa maresc ritmul jocului, sa mi-l dincteze respiratia ta. Si sa te bucuri de extaz pana la explozie. Iar dupa ea, sa vad in ochiii tai sticlosi, o seriozitate amuzanta, in timp ce eu te sec, pana la ultima picatura. Iar apoi..relaxarea aia totala si brusca sa ne cuprinda, imbratisati, soptind, adormind...iubindu-ne.
Aseara:
Prea multe, oricum, nu devin o alta, fara nici un farmec, nu ma mai sacrific deloc. Pentru ca nu vreau, pentru ca ma iubesc prea mult, pentru ca nimeni nu merita atatea lacrimi, decat in momentul in care e capabil sa le pretuiasca pe fiecare-n parte, si pentru fiecare sa aiba un raspuns, si s-o transforme in zambet. Ori ne revenim impreuna, ori ne revenim separat. Oricum ar fi, eu asa numai stau. De azi, caut un drum clar.
as putea sa scriu...sa ma inec in cuvinte din nou si apoi sa le scuip pe toate-odata..si-n jocul lor pe foi de vise sa se roteasca, sa se inghionteasca, sa se ascunda, sa se minta..sa se certe..sa faca tot ce doresc, numai sa-mi exprime starea. vreau o pereche de ochi adanci, in care sa-mi pierd viata, in care sa-mi reprim temerile, in care sa-mi arunc curajul si nesabuita, inconstienta specifica si toata iubirea acum nedefinita, neslefuita..habar nu am! nu, nu stiu, nu pot..nu vreau..nu..sper..sa mai vorbesc atat despre iubire. momentan e prea relativa pentru fantoma sufletului chiulangiu. in schimb..as putea sa scriu despre reverie..despre indragostire, despre vis..in toate formele sale..fondat sau nefondat..deja-s prea multe...sa visam deci..o plaja sau..nimic
pur
si
simplu!
eu...ametita de ..de toate...de..parfumul tau, de speranta ca secunda va muri mai greu, de zambetul pierdut de chip, de unduirile sentimentelor din privirea ta..pe care le resimt ca nijte valuri caldutze care-mi improspateaza visarea..simturile..innecata de fericirea ca am o sansa..electrizata de atingerea usoara a degetelor si absorbita precum ciocolata topita de buzele moi.
habar n-am ce esti..ce vreau sa fii...adica..vreau sa fii toate alea, dar ce poti sa fii ca sa fii cu adevarat toate alea?...un vis..o iluzie, un sentiment, o salvare si un criminal. orice ai fi, te iubesc. datorita tie am reusit sa traiesc mai mult decat credeam ca se poate. pot sa imi constientizez toate simtirile..fizice sau nu..pot sa le amplific, sa le multiplic, sa le simt cu toata fiinta...apoi sa ma intristez..
de ce nu stai cu mine pentru totdeauna? ramai aici...n-am nevoie de nimic cand esti cu mine. nu mi-e foame. nu mi-e sete...cand pleci..mi-s amandoua de tine...ma parasesti si cad in gol..intr-o lume falsa, care traieste in superficialitate de mult prea multa vreme..de atat de multa vreme, incat..daca ii spui asta iti va zice tie ca esti nebun..si ca ti se pare. nu o sa te creada nimeni pe cuvant daca ii descrii intensitatea cu care traiesti, visezi, doresti, simti...si crezi in toate astea.
de asta te vreau..stiu ca esti...ca poti fi..stiu ca nu-s singura care crede si simte asa..vreau o lume pe care sa o construim dupa legile noastre, si la naiba..chiar cer asa mult? pot sa fac fata oricarei dureri din lumea asta falsa doar sa stiu ca te am aici..chiar daca nu pentru totdeauna..simt o dezamagire, un val de tristete..de ce? eu vreau doar sa visez! creaza bariera asta intre mine si lumea de afara. macar acum! ia-ma si du-ma unde vrei. ofera-mi-te si pierde-te in mine..sau ia-ma pe mine de aripile ciufulite si da din ale tale odata cu mine...salveaza-ma doar..altfel, maine o sa ma trezesc tot aici..tot asa..si o sa visez din nou, ca te voi putea visa cu adevarat.
topeste-ma! stii ca poti sa ma ai cu adevarat...nu-s nimic mai mult decat tot ce sunt..stii ca in mine se gasesc toate caile prin care te pot face fericit. uneori nici nu inteleg de ce..dar stiu ca doar amintirea sau imaginarea clipelor in care ai fi fericit, din cauza mea...ma fac pe mine la randul meu cea mai fericita..visez si ...vreau doar sa ofer..toata libertatea asta, toata nebunia si iubirea mea, toata diversitatea de care dispun..si ai sa vezi, ai sa te imbeti! o sa vrei atat de mult sa te apropii incat ai sa gemi cand ai sa o faci..ii ochii tai se va starni furtuna si nu te vei opri pana nu iti vei depasi limitele. si atunci, cand ai sa vezi ca mai ai de aflat multe lucruri care sa te faca fericit,vei incetini:D...pentru ca vei vrea sa nu se termine niciodata...si nu iti fie teama, nu se va sfarsi nicicand..doar fii aici..arata-te cu adevarat si invadeaza-mi persoana, m-ai cucerit de mult...a ta sunt oricum..doar astept sa iti arat cine sunt. nu ma pierde, nu ma arunca...nici macar nu vreau sa ma iubesti...chiar daca oricum ai sa o faci intr-un fel sau altul. indragostit vei fi atunci cand vei fi sincer. oricum..stii cum o sa se intample totul? asa cum se intampla de obicei:D. o sa ne intalnim , o sa ne oferim, o sa ne atasam, o sa ne pierdem, o sa ne iubim, o sa ne descoperim...o sa gustam fericirea, reveria, o sa innotam impreuna intr-un maaaaaaare "noi"..apoi, o sa ajungem la mal..fiecare..pe piciorushele sale, fericit, incarcat, cu o amintire frumoasa si cu certitudinea ca intotdeauna va fi cineva acolo, dispus sa uite de tot pt o noapte...tu esti un vis, iar uneori imi apari in viata sub diverse chipuri si-mi arati ce e fericirea deplina...care e atat de simpla de fapt...:d. de asta te iubesc, si vreau sa-ti fiu amanta ideala o viata intreaga. in mine iti vei gasi refugiul...
si mai sunt multe de simtit...nu o sa ti le spun prin cuvinte nicicand, ar fi doar niste copii foarte proaste.
a..inca o chestie...daca ai disparea pentru totdeauna...chiar ca as da de dracu`:|
Doamne, dar m-am saturat! Opreste-te! Tu, ala care imprastii coincidente in stanga si-n dreapta. Tu, ala care uiti ca pentru a exista un echilibru trebuie sa mai egalezi scorul din cand in cand. Vorba aia era: "Cu una iti este luat, cu cealalta primesti". Suna cunoscut? Mai aplic-o din cand in cand, daca nu vrei sa ne imputinam ceva mai repede, fara sa fie voia Ta la mijloc. Tu vezi cati se duc? Vezi cati se lasa batuti? Vezi cati dintre ei numai dau 2 bani pe Tine si pe principiile Tale? Si nu ma refer la alea impuse de biserica (nici nu ma obosesc sa scriu cu majuscula)...ma refer la cele pe care le-ai implantat Tu, in sufletele noastre chiar inainte de a ne afla noi, pe noi insine. De ce ne nastem toti cu sanse egale, cu spiritul curat, iar printre labirinturile clipelor reusim de fiecare data sa nimerim cat de prost se poate? Pana mai devreme, credeam si eu ca sunt doar incercari, si ca ne intinzi mana sa ne ridici cand ne vezi la pamant, cu fata in pumni, recunoscandu-ne vina, mai vii ca niciodata, mai adevarati ca niciodata, mai descoperiti ca niciodata. Pe naiba! Ma uit in jurul meu si mi se pare ca ai inceput sa ai pierderi de memorie. Pe multi i-ai uitat! Nici nu i-ai mai luat la tine, asa cum poate unii meritau, nici nu i-ai mai lasat aici, printre noi, sa-i iubim noi, sa ii ajutam noi, sa ii pretuim noi, asa cum sunt..erau. De ce le-ai lasat o singura varianta? Tu erau Atotputernicul, nu noi. Asta e un joc crud. Dumnezeule, esti schizofrenic?
De maine, promit, imi iau rolul in serios. O sa scriu cat de "adevarat" pot eu. Si o sa clarific cateva chestii cu care stiu ca-s datoare unora. O sa scriu in primul rand pentru mine, apoi pentru "distractia" voastra.
Azi am resimtit doruri multe, maine o sa curga cuvinte despre ele.
App..imi plac prietenii imaginari. Cheers Rex & Gigi..! O sa va raman fidela mult timp de acum incolo, chiar daca unii o sa ma priveasca si mai tamp decat pana acum..eih...
Ma duc sa-mi scriu la mate, e 00:30, ar fi cazul, cred.
Insemnari ratacite-n ziua de azi (tin sa precizez, program natural):
Incertitudinea matinala:
"Nu stiu nici macar ce e cu prezentul:|, ce as mai putea sa zic despre viitor?"
"Rascularea" de pranz:
"Nu m-a intrebat nimeni daca vreau! Nu mi-a explicat nimeni ce ma asteapta. Ce naiba-s eu aici? molusca mica si naiva intr-un ocean de intamplari?:|"
Hotararea de dupa-amiaza:
"Eu n-am incredere decat in fericirea pe care mi-o produc singura!"
Pisiceala de seara:
"Lasa-ma sa-ti arat ca te vreau, si ca te pot face din nou sa ma iubesti la fel. Stiu ca pot! I'm a good girl! Ce naiba?!"
Dracusorii tarzii:
"Nu imi oferi ce vreau. De ce sa stau cu tine cand as putea avea toate lucrurile de care am nevoie fara tine? Tu ma tii pe loc! Nu vreau sa fac compromisuri de genul asta de la 18 ani. O sa le fac dupa 30 daca o sa fie nevoie, sau poate nici atunci. Prefer libera si fericita!!!"
"Nu imi oferi ce vreau. De ce sa stau cu tine cand as putea avea toate lucrurile de care am nevoie fara tine? Tu ma tii pe loc! Nu vreau sa fac compromisuri de genul asta de la 18 ani. O sa le fac dupa 30 daca o sa fie nevoie, sau poate nici atunci. Prefer libera si fericita!!!"
"Daca tu nu esti aici nici cu gandul, eu de ce sunt inchisa?"
Manifestari:
dima.alexa: am gresit odata din prostie
dima.alexa: si nici nu stiam ce dracu fac
dima.alexa: imi venea sa ma sinucid cand mi-am dat seama
dima.alexa: i-am zis imediat
dima.alexa: nu l-am mintit
dima.alexa: n-am vrut sa fac asta
dima.alexa: si el nu poate sa treaca peste..
dima.alexa: si i-am zis..
dima.alexa: bai..pt tine chiar nu conteaza ca..de atatea luni incerc sa imi repar greseala?
dima.alexa: si ma dedic cu totul
dima.alexa: si ma dau peste cap
dima.alexa: sa fiu total a ta
dima.alexa: de atunci incoace
dima.alexa: si nu conteaza ma pt el
dima.alexa: am gresit o clipa
dima.alexa: numai pot sa ma lovesc de zidul de beton pe care mi-l pune in fata mereu
dima.alexa: am dat tot ce am avut lunile astea
dima.alexa: am inghitit o gramada
dima.alexa: de purtari nasoale
dima.alexa: pt ca stiam ca e dreptul lui
dima.alexa: si am incercat din toata fiinta mea
dima.alexa: sa repar asta
dima.alexa: sa ii arat ca-s a lui
dima.alexa: ca imi pare rau
dima.alexa: ca n-am vrut
dima.alexa: ca-l iubesc
dima.alexa: ca ... st a lui cu inima
dima.alexa: nu ma primeste
dima.alexa: efectiv ma biciuieste
dima.alexa: si azi i-am zis ca numai pot
dima.alexa: eu dau tot..continuu
dima.alexa: si el ma loveste continuu
dima.alexa: nu merit
dima.alexa: ce pula mea
dima.alexa: ok, am gresit. da nu atat incat sa ma omoare
dima.alexa: cu tot ce am mai bun in mine
dima.alexa: si nu-mi da nici o sansa
dima.alexa: si numai rezist..
dima.alexa: azi a zis ca..o sa mai incerce o vreme sa treaca peste asta singur, si daca nu poate..a zis ca incearca sa imi dea voie sa-l ajut
dima.alexa: sa darame zidul
dima.alexa: ma rog
dima.alexa: nu cred ca o sa intample asta
dima.alexa: sincer
dima.alexa: are un orgoliu mult prea tampit
dima.alexa: e absurd dea dreptul
dima.alexa: nici eu nu inteleg nimic
dima.alexa: crede-ma
dima.alexa: si e inima mea in joc
dima.alexa: azi am avut curajul sa vbesc despre asta
dima.alexa: si despre cat rau imi face
dima.alexa: st terminata
dima.alexa: maine am ore de cacat
dima.alexa: nu reusesc sa mai fac nimic
dima.alexa: si imi pierd si cea mai frumoasa perioada din viata
dima.alexa: pt ce?
dima.alexa: el nu poate sa-mi garanteze nici macar daca va putea vreodata sa ma ierte
dima.alexa: nu poate
dima.alexa: asta imi zice
dima.alexa: nu stiu
dima.alexa: mai incerc
dima.alexa: dar cat???
dima.alexa: eu numai pot
dima.alexa: numai pot efectiv
dima.alexa: l-am intrebat
dima.alexa: baaaai
dima.alexa: dc e asa greu?
dima.alexa: pt tine nu conteaza tot ce a fost inainte?
dima.alexa: nu iti mai amintesti?
dima.alexa: nu intelege..
dima.alexa: nu stiu ce sa mai fac
dima.alexa: am incercat sa ii arat cat am putut de bine ca il iubesc
dima.alexa: si ma sacrific
dima.alexa: da` ma lasa sa ma sacrific pana mor de tot
dima.alexa: se uita la mn si nu intinde un deget, nu schiteaza nimic
dima.alexa: pentru ce?????
dima.alexa: pentru asta
dima.alexa: imi omoara inima
dima.alexa: si visele
dima.alexa: si increderea
dima.alexa: si tot
dima.alexa: pt asta ma pierde
dima.alexa: pt asta, nu regreta!!!!
dima.alexa: ma termina...
dima.alexa: si el imi zica ca daca ar sti macar ca o sa poata sa treaca peste
dima.alexa: oricum ar mai dura mult
dima.alexa: ma distruge
dima.alexa: si efectiv degeaba
dima.alexa: nu-mi ofera nimic de cateva luni
dima.alexa: nu ca nu imi ofera..nici macar nu ma lasa sa ii ofer eu
dima.alexa: ca stii ca la noi
dima.alexa: la femei
dima.alexa: e destul de bine daca macar putem oferi
dima.alexa: tot e o fericire
dima.alexa: ca cineva iti primeste iubirea
dima.alexa: chit ca nu iti da inapoi
dima.alexa: ei
dima.alexa: el nici nu o primese
dima.alexa: ma face sa ma simt ca ultima inapta
dima.alexa: ma face sa simt ca iubirea mea e mizerabila
dima.alexa: si de tot cacatu
dima.alexa: numai rezist
dima.alexa: nu e asa
dima.alexa: !
dima.alexa: am atatea de oferit
dima.alexa: st obosita
dima.alexa: furioasa
dima.alexa: satula
dima.alexa: sictirita
dima.alexa: numai vreau
dima.alexa: efectiv
dima.alexa: numai vreau
dima.alexa: sa lupt
dima.alexa: doar ca sa ma mai dau cu capu de-un perete
dima.alexa: nu merit asta
dima.alexa: punct!
dima.alexa: cine pusca mea e?
dima.alexa: am ft obligata sa le inghit pe toate
dima.alexa: ca na..eu gresisem
dima.alexa: si el avea dreptul
dima.alexa: da mi-a ajuns
dima.alexa: consider ca am platit destul
dima.alexa: 3 luni de nefericire
dima.alexa: 3 luni de crize
dima.alexa: 3 luni in care simt doar durerea acuta, regretul, si cum pierd fiecare clipa degeaba, efectiv
dima.alexa: si asta, pt 3 minute de ratacire
dima.alexa: ca nu pot sa ii zic placere
dima.alexa: in nici un caz
dima.alexa: cert e ca..eu am luat o decizie
dima.alexa: ca numai vreau sa platesc pt asta
dima.alexa: ma consider mai mult decat achitata
dima.alexa: si daca nu reuseste sa isi de aseama de asta curand
dima.alexa: eu plec
dima.alexa: si s-ar putea sa fie prea tarziu cand o sa isi dea seama ca ii lipsesc
dima.alexa: asta daca o sa isi depaseasca vreodata orgoliul ala cretin
dima.alexa: credeam ca el e primul pe care l-am intalnit..care sa poata sa aprecieze cu adevarat iubirea
dima.alexa: ca asa da de inteles
dima.alexa: pare ideal
dima.alexa: pare destept
dima.alexa: pare capabil de sacrificiu..
dima.alexa: in nici un caz
dima.alexa: am nimerit prost tare
dima.alexa: wrong door
dima.alexa: nu pot sa ma simt mai vinovata de atat
dima.alexa: nu am de ce
dima.alexa: nu am vrut
dima.alexa: nu am oferit nimic
dima.alexa: nu am tradat
dima.alexa: sentimente
dima.alexa: m-am simtit vinovata pt durerea lui
dima.alexa: atat
dima.alexa: de asta am acceptat atata umilinta si suferinta
dima.alexa: mai mult nu pot
dima.alexa: totusi eu am o valoare
dima.alexa: nu ma las asa
dima.alexa: st in coma
dima.alexa: nu ma las sa mor
dima.alexa: pentru ceva care nici macar nu merita
dima.alexa: imi pare rau
dima.alexa: sincer..ca e asa
dima.alexa: il iubesc
dima.alexa: as fi in stare de orice pt el, mai putin de autodistrugere
dima.alexa: m-as arunca in fata masinii
dima.alexa: ca sa-l scap
dima.alexa: dar nu imi arunc sufletul in vant, ca sa se simta el atotputernic
Prieten:asta asa e, crek dak ar fi ceva care sa merite asigurat, ala e sufletul // e singura propozitie a prietenului pe care o las in discutie, pentru ca o consider geniala.
dima.alexa: ma simt prost..ca st dezamagita din nou..
dima.alexa: e atat de razbunator
dima.alexa: simt cum se hraneste cu durerea mea
dima.alexa: imi amintesc cum se uita in ochii mei
dima.alexa: si arunca cuvinte care condamnau in continuare
dima.alexa: el mi-a zis ca apote fi extrem de rabunator
dima.alexa: incapatanat
dima.alexa: individualist..
dima.alexa: da nu credeam ca in halul asta
dima.alexa: credeam ca iubirea poate sa il schimbe
dima.alexa: azi cand am vb
dima.alexa: ce intelesese el era..pe ton nervos rostit: "adica tu m-ai sunat sa-mi zici ca te-ai saturat si vrei sa ne desp?"
dima.alexa: idiotule!
dima.alexa: nu
dima.alexa: si i-am zis
dima.alexa: "nu!!! te-am sunat ca sa te anunt ca eu de maine cad, numai rezist, numai pot. te-am sunat sa stii, sa te avertizez"
dima.alexa: el: "am nev de timp de gandire"
dima.alexa: "da, intotdeauna ai, ia-ti timpu, eu de maine nu o sa mai fiu aici, de maine cad. punct
dima.alexa: i-am explicat tot ce am putut
dima.alexa: de azi numai sunt variabila.
Cuprinzator, nu?