Nu-i nimic concret..sau nu simt eu acum. Poate e perceptia mea de vina..si atat. As vrea sa fie bezna, sa am un mic foc aprins in mijlocul unei plaje..si-un stilou cu cerneala neagra.
As vrea sa aud marea si sa ma inspire, as vrea sa te privesc dormind adanc langa mine, as vrea sa te trezesti din cand in cand si sa ma intrebi de ce nu ma asez in bratele tale. As vrea sa-ti zambesc usor, sa-ti fur un sarut moale de pe buze si sa-ti soptesc ca ma intind imediat langa tine. As vrea ca mai apoi sa ma ridic, sa ma indrept spre mare...sa privesc luna si sa-mi dezvelesc umanitatea, naturaletea, feminitatea..apoi sa-mi bag degetele picioarelor in nisipul imbibat cu refuzurile marii. Sa ma asez in fund si sa privesc reflexia stelelor in apa..o dara dezordonata de lumina, plina de-un anume sens. As vrea sa nu inteleg asta, iar mai apoi sa-mi strang genunchii la piept si sa-mi asez barbia pe ei. Sa stau asa o vreme, ca mai apoi sa te aud tusind usor de langa foc. Sa tresar din visare, sa ma ridic si sa ma indrept zambind nedefinit spre tine. Sa-ti straluceasca ochii de la flacari, flacarile pasiunii si a iubirii pe care mi-o porti, in felul tau. Sa vin, sa iti cuprind fata in palme..sa ma tragi, sa ma saruti..sa ma intinzi langa tine. Apoi sa te ridici tu, sa te dezbraci neindemanatic, sa-ti arunci hainele la intamplare, sa-ti parlesti pantalonii si sa radem..cu ce-o sa mergi acasa? Sa-mi dreg vocea de atata ras si sa-ti zic "Hai cu mine!", sa nu astept raspuns, sa te apuc de mana si sa-mi licareasca ochii. Sa te ridici, sa ma cuprinzi si sa-mi spui ca se face frig. Sa ne lipim unul de altul si sa uitam de asta, si de tot ce nu e bine, in schimb sa retraim tot ce am avut mai frumos in imbratisarea noastra..si nu numai.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trimiteți un comentariu