De ce ma simt pierduta? De ce nu mai depinde fericirea ta de mine? De ce nu ma faci in asa fel incat sa depinda macar fericirea mea de tine?
M-ai ingenuncheat cu fiecare zi..m-ai umbrit cu fiecare clipa. M-ai transformat din foc si viata intr-o fantoma a trecutului. Si prezentul pentru mine acum inseamna o lupta permanenta. De ce nu mai hranesti? De ce nu mai mai apreciezi? De ce nu ma mai faci sa ma simt eu..?
Am eu raspunsul...Pentru ca, odata, m-ai ranit. Sau de mai multe ori...si atunci m-ai facut sa-mi formez un invelis protector..si automat, pe langa faptul ca ma protejeaza, ma face mai precauta, mai inchisa..mai stearsa..mai falsa. Iar tu..o iei de buna. Crezi ca asa sunt, de fapt, si ca momentele alea..bune, erau doar asa, faze. De fapt e invers. Eu sunt, fundamental vorbind, nebuna, iubitoarea, vesela, poznasa, cuceritoarea, dezordonata, obositoarea si neobosita de care te-ai indragostit...
Dupa ce m-ai ranit ai plecat ochii in pamant..n-ai avut curaj sa incerci sa treci de bariera aia..care era pe atunci de gelatina. Si ai lasat-o asa..timpul a mai trecut, alte probleme au venit..ai uitat sa ma alinti, ai uitat sa incerci sa scoti iubirea din mine, ai uitat sa ma iubesti ca la inceput..ai uitat cui i-ai dat inima ta, ai uitat sa ma mangai pana ma incalzeam si topeam stratul protector, pe atunci firav...
Ai lasat-o asa..m-ai uitat asa, pentru prea mult timp. Au urmat lupte in fiecare zi, lupte care imi intareau scutul. As vrea sa intelegi, nici acum nu e prea tarziu:(...nu ma mai obliga sa port scutul asta zi de zi..si nu ma mai rani voluntar sau nu, atunci cand incerc sa-l dau jos de buna voie..cu sufletul tremurand de teama, ca si cand ar fi prima oara..
Nu ma mai uita.Nu ma uita de tot..mai ai ceva timp sa repari lucrurile. Aduna-te putin..uita-te in urma, apoi uita-te in ochii mei de acum. Da-ti seama..eu o sa iti explic, dar nu stiu cat o sa intelegi. Eu mai am vointa si ceva speranta, dar numai am entuziasm. Topeste-ma,, apoi iubeste-ma, ca-n noaptea in care imi sfinteai fiecare centimetru din trupul pacatos, cu saruturi aprinse si cu lacrimi in ochi. Sunt tot eu...nu ma uita.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trimiteți un comentariu