Scame, bucle roscate, un crucifix mare de argint impletit, atarnat de-un snur dublu de piele, intre sanii mei. Dantela neagra si satin rosu invelindu-i, o aroma de parfum a pasiunii, un fie de la casti pe sub camasa alba, cu primii nasturi desfacuti. Un acord de "evil angel" in urechi si unul de "never say never" in suflet.
Asa se vede lumea de sus, de aici. Acum...privesc cu ochii, spre mine. Pentru prima oara, dupa mult timp. Asta sunt astazi. O sa fiu bine.
Don't you dare look at him in the eye
As we dance with the devil tonight..
As we dance with the devil tonight..
A trecut o vreme...cateva zile in care s-au intamplat..toate. In linii mari, pentru ca alftel nu suport inca..ne-am despartit,, ne-am vorbit, ne-am ranit din nou..si ne-am stabilit fiecare cate un traseu..cu un gand ca poate ne vom reintalni in cateva luni..sau nu. Cine stie..mai mult doare..sa revin la mine. O sa fiu bine. O sa fac ce am de facut, ca pe ceva natural..nu premeditat.
De ce ma simt pierduta? De ce nu mai depinde fericirea ta de mine? De ce nu ma faci in asa fel incat sa depinda macar fericirea mea de tine?
M-ai ingenuncheat cu fiecare zi..m-ai umbrit cu fiecare clipa. M-ai transformat din foc si viata intr-o fantoma a trecutului. Si prezentul pentru mine acum inseamna o lupta permanenta. De ce nu mai hranesti? De ce nu mai mai apreciezi? De ce nu ma mai faci sa ma simt eu..?
Am eu raspunsul...Pentru ca, odata, m-ai ranit. Sau de mai multe ori...si atunci m-ai facut sa-mi formez un invelis protector..si automat, pe langa faptul ca ma protejeaza, ma face mai precauta, mai inchisa..mai stearsa..mai falsa. Iar tu..o iei de buna. Crezi ca asa sunt, de fapt, si ca momentele alea..bune, erau doar asa, faze. De fapt e invers. Eu sunt, fundamental vorbind, nebuna, iubitoarea, vesela, poznasa, cuceritoarea, dezordonata, obositoarea si neobosita de care te-ai indragostit...
Dupa ce m-ai ranit ai plecat ochii in pamant..n-ai avut curaj sa incerci sa treci de bariera aia..care era pe atunci de gelatina. Si ai lasat-o asa..timpul a mai trecut, alte probleme au venit..ai uitat sa ma alinti, ai uitat sa incerci sa scoti iubirea din mine, ai uitat sa ma iubesti ca la inceput..ai uitat cui i-ai dat inima ta, ai uitat sa ma mangai pana ma incalzeam si topeam stratul protector, pe atunci firav...
Ai lasat-o asa..m-ai uitat asa, pentru prea mult timp. Au urmat lupte in fiecare zi, lupte care imi intareau scutul. As vrea sa intelegi, nici acum nu e prea tarziu:(...nu ma mai obliga sa port scutul asta zi de zi..si nu ma mai rani voluntar sau nu, atunci cand incerc sa-l dau jos de buna voie..cu sufletul tremurand de teama, ca si cand ar fi prima oara..
Nu ma mai uita.Nu ma uita de tot..mai ai ceva timp sa repari lucrurile. Aduna-te putin..uita-te in urma, apoi uita-te in ochii mei de acum. Da-ti seama..eu o sa iti explic, dar nu stiu cat o sa intelegi. Eu mai am vointa si ceva speranta, dar numai am entuziasm. Topeste-ma,, apoi iubeste-ma, ca-n noaptea in care imi sfinteai fiecare centimetru din trupul pacatos, cu saruturi aprinse si cu lacrimi in ochi. Sunt tot eu...nu ma uita.
Am nevoie de-o cafea ca sa-mi fac curaj sa-mi infrunt demonii..brb infrigurata foaie virtuala, te mazgalesc imediat..
Back. Hai sa incerc sa-mi pun o ordine in idei.
De ce scriu? pentru ca toata ziua am bubuit de nervi. M-a deranjat toata lumea, aproape toate glumele mi s-au parut proaste, toate amintirile m-au inundat fara sa ceara voie sau sa emita vreo avertizare. M-am trantit singura la pamant, m-am inveninat. N-am iertat nimic, numanui. Am avut sufletul si gandirea setate in asa fel, incat sa simt si sa resimt doar durerea pe care mi-au provocat-o ceilalti in timp, si sa vad doar partile lor rele. Fara sa vreau. N-am putut sa-mi stapansesc impulsul asta. Am fost o nemernica ordinara, in adancul meu. Totusi sunt multumita ca mi-am stapanit cateva impulsuri, altfel provocam cateva certuri foarte aprinse, la care cred ca nici eu nu eram in stare sa fac fata pana la capat. Am pornirile, dar ma simt atat de slaba incat dupa 5 min de cuvinte dure cred ca as izbucni in plans in mijlocul celorlalti daca nu as reusi sa ma retrag la timp. M-am pierdut de mine. E din cauza ca am strans...am oprit orice impuls de-a schimba radical situatia in ultima vreme. Pentru ca sunt responsabila de starea celorlalti, m-am ocupat de ei, si am uitat de mine. Mi-am bagat fortat in bagaj dureri, frustrari, reprosuri, tipete, plansete, pasiuni sufocate. N-am tinut cont de faptul ca... stiam deja..bagajul meu nu e sac fara fund. Am zis, pentru a nu stiu cata oara: "Hai sa fac lucrurile corect, nu dupa regulile mele, ci dupa ale celorlalti, hai sa ascult, hai sa fac ce e mai bine pentru ei!". Si da, am facut. Si da, ca de obicei, rezultatul e dezastruos, pentru mine cel putin. Si cei din jurul meu, fara mine, asa cum sunt la origini, ce fac? Cu ce ii ajuta ca-s corecta daca nu-s sincera? Ci abatuta, frustrata, intristata, nervoasa, tematoare...etc. Cred ca e dezastruos pentru toti.
Vreau sa fac boom. O sa fac boom. O sa ma adun apoi, si o sa revin iar la stilul meu. E prea tarziu sa ma schimb. E practic imposibil. Celulele mele sunt construite astfel incat daca nu are loc in suflet o schimbare f importanta, sa nu stea in aceeasi stare 2 zile la rand. Sunt proiectata la cel mai delicat nivel, prin nebunie pura. O sa-mi revin. Curand. Promit. Imi promit. Am nevoie de primavara..si prima raza de soare viu, o sa ma readuca la viata.
Bun:D, nume de blog schimbat. Perfect, acum esti numai al meu..si pot sa scriu linistita. Si nu te mai dau niciunui curios prieten, si nici nu o sa mai recunosc ca existi. Mi-am sters blogul, o sa ma creada, n-ar fi prima oara. Mi-e ciuda ca n-am rabdarea necesara sa scriu acum, in ultima vreme, freamata prea multe-n bine. E faina senzatia, dar nu-i propice pentru scris...ma rog..va urma.