Cand te trezesti cu baltagul in crestetul capului...Aberezi
Am ajuns in momentul in care ''in sfarsit'' (pentru ca azi am asteptat mult asta) pot sa scriu. Am tot ce imi trebuie, mai putin cafeaua si tigarile, de cafea mi-e teama pentru ca e tarziu, si daca ii cad in plasa, stiu ca o sa am iar parte de-o noapte in care gandurile o sa mi-o ia rara..si nu ma incanta foarte tare ideea, constienta fiind de oboseala psihica pe care am acumulat-o azi. Pentru ca azi..am supravietuit unor valuri haotice, unor curenti mentali dezordonati..in fine, unei constiinte care, cu fiecare clipa devenea mai vie si independenta, omorandu-mi usor si sigur..chici ce, sufletul. Fain nu?
Oricum trancanesc degeaba, ma duc sa-mi fac o cafea.

Ce noroc, ce dragut. Am gasit cafea facuta. Initial a avut intentia sa scriu.."primul lucru dragut pe ziua de azi", dar apoi mi-am dat seama ca as fi mintit. Foarte dragut a fost azi faptul ca 2 prieteni s-au prefacut gay vreo juma de ora, numai ca sa ma faca sa rad. Un joc in care s-au prostit in fata mea, stiind ca o sa dea roade sigur. Am o slabiciune pt gay, si tot ce inseamna asta. Si nu, nu e in nume de rau, chiar imi plac. Mult. Si imi doresc foarte mult un prieten gay, cu care sa stau la taclale despre barbati, cu care sa ma imbat cand simt ca toate-s intoarse pe dos si ca imi pierd controlul asupra propriei vieti, care sa imi intinda cu privirea miloasa un pahar cu zeama de varza, si care sa imi bage pe gat la micul dejun, inainte de cana cu lapte, o aspirina, chiar a2a zi. Si mi-e foarte ciuda ca nu-l am, si mi-e ciuda ca majoritatea romanilor sunt prosti, si fac glume si mai proaste, si bla bla bla. Stiti si voi care-s conceptiile si reactiile, poate chiar pe unii dintre voi v-am facut prosti mai devreme. Mi scuzi, dar asa gandesc. De fapt nu-mi cer scuze pentru ce gandesc, niciodata nu am facut-o, nu-i asta un inceput.

Nu imi place ca scriu nimicuri. Mi-am dorit toata ziua sa reusesc sa scriu, doar ca sa ma pot elibera putin. Sa imi permit sa ma scurg printre randuri si sa-mi pierd integritatea asta dureroasa printre silabe. De fapt imi e frica sa scriu, foarte frica. Azi am avut prea mult contact direct cu realitatea, asta noua, si mult prea cruda, incat sa am credinta neconditionata ca o sa ma aline si o sa ma elibereze relatarea problemei.
Dar, ma rog, nici de altceva nu-s in stare acum. Asa ca aberez in continuare, pana imi fac curaj sa ating direct punctul nemernic, ala care declanseaza bombita. Eih..deci cafeaua e amara..cam prea amara. Eu acasa o beau cu scortisoara..si de data asta am cam renunat la lingurita de zahar (pe care daca nu am scortisoara nici nu suport sa o vad), la laptic, si la ce altceva ar putea sa ii mai aline putin gustul. E amara si greu de baut. E un chin lichid, dar parca ma reprezinta acum chiar mai mult decat ma asteptam. Am terminat-o, acum astept sa ii simt si alt efect, in afara de gustul impunator ramas pe limba.

Pentru prima oara nu am curaj sa incarc pagina cu durere. Cred ca de fapt, imi e teama sa vad inca odata, cat de grava e situatia, cam a3a oara pe ziua de azi. E prea mult. Sa nu vezi nimic atat de rau vreo 3 luni, iar apoi sa te trezesti ca oriunde ai privi, dai de cel mai cretin peisaj cu putinta (ala in care vezi ca oricat ai incerca de cateva luni incoace, rezultatul nu apare. De fapt el apare, dar nu e ala pe care il doreai tu. Si uite asa viata iti mai da un sut in dos si umorul ei negru, ironia ei, canstiga inca odata. Si nu doar te inving, ci, ca sa intelegi poate odata pentru totdeauna unde iti e locul, te demoleaza de tot). Incurcata chestie nu? Dar sunt sigura ca stii despre ce vorbesc. Schema e simpla. Hai sa fiu dureros de clara:

Normalitate+Un zambet neasteptat=>Fericire.
Fericire=>Dorinta de a o pastra=>Curaj=>Nebunie, Inconstienta
Inconstienta=>Pierderea masurii.
Pierderea masurii=>Destainuire totala=>Fragilitate
Fragilitate=>Nevoia de Acoperamant...

...si de aici incolo depinde de ceilalti, in care de obicei nu e bine sa te increzi. Zic de obicei, pentru ca am auzit ca ar exista chipurile, cateva exceptii. Eih, eu inca nu m-am minunat de nici una, dar ca sa nu distrug si optimismul altora, imi pastrez formularea mai dulce..


http://www.youtube.com/watch?v=znwC3CJduBg . Poftim, ia si inghite, eu vreau doar o pauza.
0 Responses

Trimiteți un comentariu