Stare ciudatica. Cand ai timpul mult dorit si nu ai ce face cu el. Sau, de fapt ai avea ce face, dar trebuie sa risti sau...oricum nu e usor. Nu pot sa scriu:(, nu stiu de ce...dar pur si simplu nu pot. Si am o mie de idei si de curiozitati si de dorinte...da-s dezordonate, incalcite, si nu reusesc sa le conturez pe fiecare-n parte. As vrea o tema, as vrea un partener de discutie real, as fi in stare sa vorbesc intreaga noapte despre ceva cu adevarat important, sau doar despre ceva care sa mentina buna dispozitie. Nu vreau sa dorm. Vreau sa profit de fiecare clipa. Deci, ce fac in seara asta?
Si...spre nenorocirea mea, sunt si-ntr-un razboi fizic si psihologic cu hormonasii mei nebunatici, si cu iubitul undeva departe invatand de zor, ca-i sesiune. Yeeey! Unde mai pui ca-s in perioada pagubasa in care nici eu cu mine nu ma multumesc. Trist.
3 saptamani si trece cosmarul. Am ideile amestecate de binevoitoarea mea capacitate de-a rationa, mai ceva decat le-ar fi amestecat un blender. As vrea o pauza, dar mai tare m-as afunda in incertitdini, iar daca as avea parte de un super activism, as redeveni superficiala. Habar n-am. Stand-by. F1!!!!!
Cugetari despre trecut, prezent si sperat viitor. Despre toate intr-un pat. Despre toate intr-un ceas. Despre toate goala, tragand cu o rabdare rar intalnita din ultima tigara. Despre toate, privind intr-o camera straina si oprindu-mi privirea la corsetul de matase, aruncat undeva langa pat. Despre toate in voia sortii. Da-mi fraiele inapoi! Doar eu stiu sa ma conduc. Si ce daca o sa imi lipseasca caldura ta? Oricum o cersesc de fiecare data..Si ce daca nu o sa mai am siguranta ta? O sa o am pe a mea. Si ce daca o sa sufar o perioada? E o dovada ca inca mai am suflet. Si ce daca iau eu decizia? Imi demonstrez astfel ca nu m-ai doborat de tot. Si ce daca numai ai nimic de zis? Asa imi arati inca odata ca nu meriti efortul. Si ce daca totusi ma iubesti? Inseamna ca a meritat sa iti dau tot ce e mai bun din mine. Eu nu stiu sa regret trecutul, mi-ar fura prezentul si viitorul.
Pariu..ca ai avut momente in care te-ai simtit in varf..pariu ca ai avut momente in care nu stiai unde esti si cine esti...pariu ca ai crezut ca viata e mai mult decat timp..pretiosul timp..si..pariu ca uneori nici nu ai mai simtit ca traiesti. Ajunge...destule pariuri.
Haideti sa deschidem ochii..si-n cuvinte simple sa unim trairi, sa creionam intelesuri...sa creem paradoxuri, sa gasim solutii. Haideti sa deschidem ochii si sa ne imaginam ca suntem intr-o bula de vid, protejati de absolut orice, inclusiv de noi insine, si ca in jurul nostru, intr-o miscare cu totul si cu totul browniana se joaca trecutul cu amintirile bune si rele, prezentul cu certitudinile si incertitudinile sale, iar viitorul cu posibilitatile si surprizele sale. Tu cum te simti? Reactionezi? Tu ce percepi? Pe tine ce te influenteaza din toate astea? Tu unde traiesti? In trecut? In pezent? In viitor? Tu ce iubesti? Siguranta trecutului, realismul prezentului sau misterul viitorului? Poate fi un joc periculos, pe mine nu face decat sa ma aduca in pragul disperarii pentru ca-mi provoaca incertitudini..unele noi.
Viata e un amalgam de timpuri, de schimbari, de riscuri, de valuri. E un puzzle pe care probabil cei mai fericiti dintre noi il rezolva in ultimele clipe ale vietii, e un puzzle propriu caruia unii ii ofera ani de existenta pentru ai intelege sensul, pentru a-si implini sufletul.
Tu ce faci pentru viata sufletului tau? Eu scriu despre viata ta...iar tu, cu siguranta nu te poti percepe ca fiind doar trup, in fiecare celula de-a ta exista sufletul tau. Tu simti asta. Esti un suflet, inzestrat cu o viata. Esti sensibil dar puternic, esti mare, dar totusi mic in lumea asta. Esti o piesa..dintr-un puzzle cu 6 miliarde de piese, care-si are rezolvarea pe o suprafata de 510.10 mil. de km2. Tu iti stii coordonatele?
Haideti sa deschidem ochii..si-n cuvinte simple sa unim trairi, sa creionam intelesuri...sa creem paradoxuri, sa gasim solutii. Haideti sa deschidem ochii si sa ne imaginam ca suntem intr-o bula de vid, protejati de absolut orice, inclusiv de noi insine, si ca in jurul nostru, intr-o miscare cu totul si cu totul browniana se joaca trecutul cu amintirile bune si rele, prezentul cu certitudinile si incertitudinile sale, iar viitorul cu posibilitatile si surprizele sale. Tu cum te simti? Reactionezi? Tu ce percepi? Pe tine ce te influenteaza din toate astea? Tu unde traiesti? In trecut? In pezent? In viitor? Tu ce iubesti? Siguranta trecutului, realismul prezentului sau misterul viitorului? Poate fi un joc periculos, pe mine nu face decat sa ma aduca in pragul disperarii pentru ca-mi provoaca incertitudini..unele noi.
Viata e un amalgam de timpuri, de schimbari, de riscuri, de valuri. E un puzzle pe care probabil cei mai fericiti dintre noi il rezolva in ultimele clipe ale vietii, e un puzzle propriu caruia unii ii ofera ani de existenta pentru ai intelege sensul, pentru a-si implini sufletul.
Tu ce faci pentru viata sufletului tau? Eu scriu despre viata ta...iar tu, cu siguranta nu te poti percepe ca fiind doar trup, in fiecare celula de-a ta exista sufletul tau. Tu simti asta. Esti un suflet, inzestrat cu o viata. Esti sensibil dar puternic, esti mare, dar totusi mic in lumea asta. Esti o piesa..dintr-un puzzle cu 6 miliarde de piese, care-si are rezolvarea pe o suprafata de 510.10 mil. de km2. Tu iti stii coordonatele?
Nu vreeeeau! Nu vreau operatie de amigdale in ziua in care fac 18 ani. Bag cracii, intru buclucas si-n viata de "adult". Nu asta e problema, dar e frustrant. Visam cate ceva, de cativa ani buni, legat de ziua asta. Si ce fac? O petrec in spital cu gatul dureros injurand (in gand, ca altfel nu o sa pot) fiecare gura de aer pe care o trag in piept si care-mi usuca rana.. Aaaaaaahhhhhhh! Sunt culmea, furioasa pe mine, fac numai gafe~X(. Cel putin am ce face pe timpul recuperarii. Ca de obicei..mult citit, si ca bonus, un blog doar despre sexualitate and stuff. Si cat mai repede...tatuajul (preferabil acum, cat nu pot sa tip). Wtv..life sucks:|. God, urasc durerea!~X(
De-alde mine. Una si una. Identice. Aceeasi minte, acelasi suflet. Si fiecare sa se ocupe de cate o parte majora din tot ce insemna eu. O curajoasa, luptatoare pentru starea de spirit a mea si a celorlalti, ecologista, concentrata pe lucrurile "bune", capabila sa reziste tentatiei, doar pentru ca stie ca asa trebuie sa fie, iubitoare si iubita, pasionala, fidela si credincioasa, pura, copila, asa cum sunt in jumatate din timpul meu. Si o alta, pacatoasa din mine, razvratita, inconstienta, cruda, ispititoare, draceasca, teatrala, mincionoasa, pur carnala, nebuna, nepasatoare cand vine vorba de jocul sufletelor si a energiilor, cealalta eu, din a2a parte a timpului (spre surprinderea mea, reusesc sa ma controlez pe jumatate. Pffff:|, cu greu oricum.) As vrea sa impac si diavolita, si ingerasul, dar n-am decat un trup, si o lucire a ochilor delimiteaza cele 2 lumi. O linie fina, intre adevar si minciuna, fericire si durere, implinire si esec repetat, extaz sau mediocritate, apa si foc, pace si razboi, iubire si ura, intre "a vrea" si "a avea". M-am decis sa le am pe amandoua. Fiecare dintre ele stie ca nu o sa renunte niciodata, iar eu stiu, ca impreuna, inseamna invincibilitate. Cheers! In cinstea mea, exact asa cum sunt, si cum vreau sa raman. O ceasca calda de cafea cu frisca si scortisoara, sau un pahar de whisky cu gheata si un bol de fistic alaturi...hm..care sa fie, de data asta?
Ooook...Hmm...Oare cum sa incep? A..da..sex, sex, sex, sex, sex...si iarasi sex. In toata puterea cuvantului, si-n toata puterea bratelor lui, si nu numai a bratelor. In toate modurile, fizic, psihic, spiritual..si din nou fizic. Eliberare. Camera mea miroase a sex, pielea mea miroase a sex! Respir sex, eman sex, insemn sex. Il am tatuat in mine, pe mine, peste tot. Ahh, cat imi lipsise eliberarea asta. Cea mai salbatica, perversa, neiertatoare, febrila, dar si cea mai duuuulce si alunecoasa escapada. Nu vreau sa ies din starea asta.
Ud, fierbinte, tare..moale, fin, dulce. Mhm..total, impulsiv. Vai, pacat ca a trebuit sa-mi controlez intensitatea gemetelor. Nu-i nimic..aveam cu ce sa-mi ocup gura. Aaaaahhhh! Cum poti sa-mi innebunesti fiinta si sa ma faci sa-mi depasesc limitele numai din cuvine "Ma vrei in tine? hm? asa? aaahhh..ce stramta esti..si..fierbinte..si uda..iti place asa? sa ma simti...pe tot, cum intru..si ies..si tu arziii in imbratisarea mea...din nou, si din nou..pana iti dai drumul toaaata si ma strangi ca o nebuna..iubito..tremuri"..aha..stiu:-". Imi era doooooor sa ma tragi de par cu atata dorinta de stapanire , sa-mi soptesti si sa-mi gemi cele mai adanci dorinte...pe la spate.
Cand tipi sau nu esti capabil sa scoti nici un cuvant. Cand urasti dar iubesti cum poti tu mai bine. Cand oferi neconditionat dar totusi ceri totul. Cand crezi cu tarie in ceva dar te pierzi in mii de presupuneri. Cand te surprinzi pe zi ce trece pe tine insuti, insa te cunosti mai bine decat o face oricine altcineva. Cand simti ca face parte din tine, chiar daca e departe. Cand simti ca niciodata nu o sa dispara sentimentul de apartenenta, desi, acum se rupe din tine. De fapt..tot ce simti e urma lasata..care o sa ramana. Cand toate astea se intampla in tine, cred ca e tarziu. Pacat. Sa mai sper, sau nu? Sa mai caut miile de posibilitati in mintea mea, sau sa astept sa se intample...indiferent ce ar fi? Urasc sa iubesc, sau sa cred ca iubesc. Urasc cuvintele mari folosite din entuziasm sau teama. Urasc sa fiu credula. Urasc sa fiu ingenungheata. Urasc sa nu fiu iubita. Urasc sa fiu atat de iubita incat sa ma simt datoare. Cred ca urasc sa iubesc, desi iubind, am cele mai frumoase amintiri. Nu-i nimic, traumele tot de-acolo-s... Mi-as dori sa nu ne mai invete nimeni.. ca iubirea e suprema, ca iubirea e invincibila, ca iubirea e cel mai frumos lucru. Primele 2..sunt valabile in basme si-n filme, ultima, in orice realitate. Dar cu ce mama dracu` ne ajuta asta? Prefer sentimentele mediocre, dar care nu ma fac sa-mi smulg parul din cap atunci cand le pierd. Am destul talent incat sa urc si sa cad zilnic, sa nu ma plictisesc deloc, fara sa trebuiasca sa cred in "iubire". Cred ca pana la urma toata nebunia adolescentei sta in acest mare "CRED". Mare nu? Desi am atata nevoie de iubire, cred ca va trebui sa ma obisnuiesc fara. De fapt cred ca o sa incetez sa mai cred. O sa iau totul asa cum mi se da. Fara enigme, fara nopti albe petrecute in neliniste, fara mila, fara pierderea controlului. Cred ca pot sa fac asta, dar, stai, stiu ca o s-o fac! Habar n-am ce simt, dar stiu ce gandesc. Sau, ma rog, stiu f bine ce simt, dar cum nu depinde numai de mine, numai bag mana-n foc.
Acum 3 saptamani:
This innocence is brilliant
I hope that you will stay
This moment is perfect
Please don`t go away
I need you now..
Ciudata dimineata, si noapte..mai tot. Cel putin mi-ai dat si mie o parte din tine. E un inceput. Imi e dor de tine..si-as vrea sa fie bine.
This innocence is brilliant
I hope that you will stay
This moment is perfect
Please don`t go away
I need you now..
I want my innocence back!
A 2-a zi:
Depresia din decembrie..sau cand ai nevoie de-o imbratisare si nu e nimeni sa ti-o ofere.
Who's that girl?
Azi am avut cateva sclipiri in ciuda starii de coma..Ii ziceam cuiva ca ma duc la o tigara.."s-o trag pe toata-n piept..uneori ma anesteziaza..iar gandurile mele se amesteca in fum...si se pierd exact ca el".
Devin experta in singuratate. In stare, in exprimarea ei, in adaptatea necesara, intr-un mod de viata practic, in care dorm foarte mult ziua, si foarte prost, iar noaptea...nu prea dorm, in general ma scald in cosmaruri:-j
Innebunesc fara caldura. Fara imbratisare, fara saruturi, fara un cuvant care sa-mi dea curajul sa continui sa cred in visele pe care mi le-am format. Normal ca..Sper sa se termine curand asta..dar nu ma afecteaza gandul la durata situatiei. Ma simt efectiv anesteziata, undeva "intre", unde depind de ceilalti, unde pot sa dau doar daca primesc, unde...aud doar bazaitul infundat din galagia de afara. Simt ca dorm si cand sunt treaza, pacat ca nu-i deloc odihnitor.
Deci, vreau sa dorm undeva unde sa fie cald si bine..si sa nu existe ceasuri.Sa fie o noapte cu luna plina si multe stele. Sa fie asa mult timp. Pana am curaul sa rup cortina si sa trag zorii cu soare spre mine.
Nu vreau sa scriu despre tine. Azi nu meriti. Pentru ca n-ai facut nici nimimul de efort ca sa imi readuci linistea. De fapt nici nu ai reactionat la supararea mea. Ma abtin din suflet sa nu iti scriu unele chestii pe care vreau sa le vezi direct in ochii mei. Cand ne-om vedea..ma rog. Somn.
Peste inca 2 zile:
Mi-e dooooooooooooooooooooooooooooooooor. De alint. De zambete moi, de ochisori somnorosi, de piele fierbinte, abia iesita din paturica, de buze moi cu gust de cafea, limba calduta si alunecoasa cu iz intepator de tutun..de camasa ta pe mine..si atat.
'Femeia este cel mai frumos si neobisnuit monstru, pentru ca te face sa te simti tu, nemernicul si usuraticul, barbatul divin."
Altadata:
Ma simt de pe alta lume. Prea de pe alta lume. Pierduta, de fapt ratacita. Pusa undeva la intamplare, parca intentionat de intamplator. Tu chiar vrei sa ma pierd?
Mai apoi:
Cateva cuvinte sa-mi elibereze spiritul. Urate sau frumoase. Nu-mi pasa. Cuprinzatoare sa fie. Am nevoie de ele ca de droguri, fie scrise, fie citite. Ma ajuta, ma echilibreaza, ma apara...ele ma iubesc. Nu-mi vine sa cred, si ma enerveaza, si ma revolta, cum pot sa cred cu tarie in "cuvintele ma iubesc" si nu pot sa cred asa in tot ceea ce imi zici tu, sau ce mi-ai zis tot timpul. De fapt stiu ca eu cred in marturisirile tale. Dar din cauza a tot ce-a strans in astia 18 anisori ai mei..refuz si gandul asta : de a crede orbeste in ceva. Pentru ca am crezut..si mai bine nu credeam, odata. As putea perfect, sa ma incred in faptul ca-s femeie si am..toate chestiile alea de care te-ai indragostit la mine.
Dar nu-s genu...
Cuvinte care curg aproape isteric pe pagini, nici macar nu le spefuiesc frumos.
Eu numai stiu. De frica finalului cel mare..care o sa fie candva, parca tot dau sa vad finalul in chestiile mai mici, pentru care tu nu iti faci griji deloc. Parca de fiecare data se apropie mai tare, desi fiecare lupta invinsa inseamna practic ca noi crestem. Nu?
Peste o ora..si cateva mesaje:
Urat. Totul e urat. Tu m-ai schimbat intr-o paranoica. Acum, totul, cand ceva se clatina imi pare imens, dezastruos, teribil, etc, precum un ultimatum..si inca unul..si inca unul...Si toate seamana intre ele. Daca asta simt acum, nu vreau sa stiu ce o sa simt, cand voi simti finalul, brut. Ma tem ca mi-e teama de prea multe. De ce tre sa stiu deja atat de multe despre suferinta, pericol, durere, degradare? De ce tre sa pot sa miros asta de la "1 km" departare? De ce recunosc, oferindu-mi-se o oportunitate, toate caile sigure catre nefericire, pe cele aproape sigur nemultumitoare intr-un final...si automat sunt obligata sa aleg caile care-s jumi-juma...ca sa imi dau tot sufletul si toata mintea, incercand sa alunec in partea buna, si de fiecare data (pana acum, cel putin) sa nu reusesc, fiindca imi scapau lucruri foarte fine, sau pentru ca am gresit persoana, sau pentru ca am avut nenorocul sa ma nasc in anumite conditii...etc! Deci, de ce e asa? Pentru ca suntem oameni si toata viata invatam? Si mai fain..Dar oare apuc vreodata, cu toate lucrurile pe care le invat de la viata sa construiesc ceva complet, de care sa ma pot bucura? Mai am timp pentru asta? Mai are cineva timp pentru asta? Cred ca...NU.
Urat. Totul e urat. Tu m-ai schimbat intr-o paranoica. Acum, totul, cand ceva se clatina imi pare imens, dezastruos, teribil, etc, precum un ultimatum..si inca unul..si inca unul...Si toate seamana intre ele. Daca asta simt acum, nu vreau sa stiu ce o sa simt, cand voi simti finalul, brut. Ma tem ca mi-e teama de prea multe. De ce tre sa stiu deja atat de multe despre suferinta, pericol, durere, degradare? De ce tre sa pot sa miros asta de la "1 km" departare? De ce recunosc, oferindu-mi-se o oportunitate, toate caile sigure catre nefericire, pe cele aproape sigur nemultumitoare intr-un final...si automat sunt obligata sa aleg caile care-s jumi-juma...ca sa imi dau tot sufletul si toata mintea, incercand sa alunec in partea buna, si de fiecare data (pana acum, cel putin) sa nu reusesc, fiindca imi scapau lucruri foarte fine, sau pentru ca am gresit persoana, sau pentru ca am avut nenorocul sa ma nasc in anumite conditii...etc! Deci, de ce e asa? Pentru ca suntem oameni si toata viata invatam? Si mai fain..Dar oare apuc vreodata, cu toate lucrurile pe care le invat de la viata sa construiesc ceva complet, de care sa ma pot bucura? Mai am timp pentru asta? Mai are cineva timp pentru asta? Cred ca...NU.
Oricum, ma simt ceva mai bine acum..desi tot ce-am scris nu-i cine stie ce. Unele fraze sau idei mai bune, altele chiar proaste. Oricum, util macar pentru mine. As deveni romantica dar prefer sa inec asta in sufletul meu, si e prea incert ca sa pot scrie. Si...oricum, deja ma topesc de dor. Iubesc, spre fericirea si nefericirea mea.
Peste o saptamana:
Ma doare ca nu ma mai vrei, ma doare sa stiu ca in loc sa te fac fericit, acum iti starmesc repulsie. Ma doare sa-mi zici ca ma iubesti mult si totusi sa vrei sa ramai acolo. Cunosc starea. E vorba despre tine. dar..cat doare:|
Si stiu ca e si vina mea. Si-acum cand sunt atat de fragila, si stau si plang fara sa vreau in fata ta, pentru ca imi plesneste capul, ma incrunt ca un copil nedumerit..si nu vreau decat sa intreb "Ce am facut sa nu ma vrei deloc acum? Cum te-am facut sa ma respingi si totusi sa imi zici ca ma iubesti atat de mult?"..Ma pierd in astea. Ma simt de parca am fi 2 copii. Ne desparte ceva asa..vag, dar de neinvins pana nu decizi tu. Eu sunt ingenuncheata si scancesc in palme, iar din cand in cand ridic ochii spre tine si intind o mana, iar tu te uiti din spatele unui perete de sticla la mine, privesti intristat, mangai geamul in dreptul chipului meu, si pot sa citesc pe buzele tale un "Te iubesc.." mut. Asta e sticla de care dau cu capul de zor.
Ma doare sa ma uit la catelul asta adorabil, sa-mi amintesc, sa simt cat de completa, clara, evidenta, decisiva, era iubirea cu care mi l-ai oferit. Iar acum il simt si pe el trist. Sau poate il umplu de scancete pe el. Are ochii tristi, pe bune..Ne asteptam taticul, barbatul, mentorul...Hai inapoi mai repede, crap de dorul tau. Si asta micu are nevoie de viata, de amandoi...invingatori, ca sa dea din codita.
Mi-e dor de ciocolata de pe buzele tale. Nu-mi place sa mananc de una singura. Vreau sa o topesc in gura apoi sa-mi invalui limba cu ea, si sa o caut apoi pe a ta, calda, umeda..si temperatura sa se dubleze deodata, si ciocolata sa se topeasca de tot, si gustul tau sa se evidentieze...asa..treptat, pana reuseste sa ma innebuneasca si sa ma faca sa te vreau total, invariabil. E aceeasi dorinta de fiecare data. Sa te am. Cat mai complet, cat mai pierdut, cat mai abandonat in mine. De restul ma ocup eu. E o vreme buna de cand tot ce imi doresc, e sa iti arat toata pasiunea pe care pot sa o detin, si care creste ca nebuna in ultima vreme, toata iubirea asta curata si neconditionata. Partea proasta la ele e ca au un termen de valabilitate. Tremur o saptamana cu gandul la tine, nu-ti bag in seama prostiile si zambesc tamp...apoi, daca nu reusesc sa culeg nici un rod, innebunesc pentru o zi. Am nevoie sa ma simt iubita:(, dorita, sau macar acceptata. De acolo ma fac eu placuta. Dar am nevoie disperata de asta. Practic sunt o femeie slaba, dar gandesc, ma port, ma cred, in majoritatea timpului asemeni unui barbat puternic. Poate aia trebuia sa fiu.. Sau poate trebuia sa fiu vreo regina undeva, sau vreo eroina martira, eram in stare.
Acum, revenind la ale mele simtaminte...partea buna a lor e ca-s reciclabile, de fapt, se purifica parca din ce in ce mai mult. Si uite-asa daca o saptamana vroiam sa te prind si sa te tachinez cu o mica tenta de posesie sau orice altceva nitel mai rautacios, saptamana urmatoare urlam de disperare sa te sarut usor, sa-ti bag mana sub tricoul meu ca sa simti tremurul pielii, sa-ti soptesc in ureche...Vroiam sa iti bag pana in pantaloni, si sa mangai usor fiecare parte, in timp ce eu ma umezeam brusc si temperaura corpului imi crestea cu cateva grade. Deja sangele alerga incins si tot ce vroiam era sa-ti ofer caldura mea, milimetru cu milimetru, textura, dupa textura. si vroiam sa te vad aprinzandu-se in ochii tai stelele acelea nebune. vroiam sa vad impulsul de-a ma controla, dar si cum ti se innmoaie toata fiinta si zambesti pierdut..iar apoi sa ai din nou un impuls demonic, sa ma prinzi hotarat de solduri si sa nu ma ierti. Sa-mi ofer o petrecere pe viata cu fiecare dintre "prieteni", pe rand..si cu cel mai impotant dintre ei, sa fiu neiertatoare. Sa-l ling, sa-l ud, sa-l mangai, sa-l sug usor, sa ma joc cu insotitorii sai, si cu nebunaticul care intotdeauna vrea in N. A, si-n timpul asta degetele mele sa umble pe toata pielea ta, alba, moale, parfumata in stilul tau, si Doamne ce parfum ai!. Sa ma joc cu porii tai, sa zgarii usor apoi, asa, cat sa simti infiorarea.. In timpul asta sa prind dorinta nebuna, impusa de gemetele tale, pierdute printre "Ah..cat de bine e", de a vrea fericirea finala, premiul meu final. Apoi sa maresc ritmul jocului, sa mi-l dincteze respiratia ta. Si sa te bucuri de extaz pana la explozie. Iar dupa ea, sa vad in ochiii tai sticlosi, o seriozitate amuzanta, in timp ce eu te sec, pana la ultima picatura. Iar apoi..relaxarea aia totala si brusca sa ne cuprinda, imbratisati, soptind, adormind...iubindu-ne.
Aseara:
Prea multe, oricum, nu devin o alta, fara nici un farmec, nu ma mai sacrific deloc. Pentru ca nu vreau, pentru ca ma iubesc prea mult, pentru ca nimeni nu merita atatea lacrimi, decat in momentul in care e capabil sa le pretuiasca pe fiecare-n parte, si pentru fiecare sa aiba un raspuns, si s-o transforme in zambet. Ori ne revenim impreuna, ori ne revenim separat. Oricum ar fi, eu asa numai stau. De azi, caut un drum clar.
as putea sa scriu...sa ma inec in cuvinte din nou si apoi sa le scuip pe toate-odata..si-n jocul lor pe foi de vise sa se roteasca, sa se inghionteasca, sa se ascunda, sa se minta..sa se certe..sa faca tot ce doresc, numai sa-mi exprime starea. vreau o pereche de ochi adanci, in care sa-mi pierd viata, in care sa-mi reprim temerile, in care sa-mi arunc curajul si nesabuita, inconstienta specifica si toata iubirea acum nedefinita, neslefuita..habar nu am! nu, nu stiu, nu pot..nu vreau..nu..sper..sa mai vorbesc atat despre iubire. momentan e prea relativa pentru fantoma sufletului chiulangiu. in schimb..as putea sa scriu despre reverie..despre indragostire, despre vis..in toate formele sale..fondat sau nefondat..deja-s prea multe...sa visam deci..o plaja sau..nimic
pur
si
simplu!
eu...ametita de ..de toate...de..parfumul tau, de speranta ca secunda va muri mai greu, de zambetul pierdut de chip, de unduirile sentimentelor din privirea ta..pe care le resimt ca nijte valuri caldutze care-mi improspateaza visarea..simturile..innecata de fericirea ca am o sansa..electrizata de atingerea usoara a degetelor si absorbita precum ciocolata topita de buzele moi.
habar n-am ce esti..ce vreau sa fii...adica..vreau sa fii toate alea, dar ce poti sa fii ca sa fii cu adevarat toate alea?...un vis..o iluzie, un sentiment, o salvare si un criminal. orice ai fi, te iubesc. datorita tie am reusit sa traiesc mai mult decat credeam ca se poate. pot sa imi constientizez toate simtirile..fizice sau nu..pot sa le amplific, sa le multiplic, sa le simt cu toata fiinta...apoi sa ma intristez..
de ce nu stai cu mine pentru totdeauna? ramai aici...n-am nevoie de nimic cand esti cu mine. nu mi-e foame. nu mi-e sete...cand pleci..mi-s amandoua de tine...ma parasesti si cad in gol..intr-o lume falsa, care traieste in superficialitate de mult prea multa vreme..de atat de multa vreme, incat..daca ii spui asta iti va zice tie ca esti nebun..si ca ti se pare. nu o sa te creada nimeni pe cuvant daca ii descrii intensitatea cu care traiesti, visezi, doresti, simti...si crezi in toate astea.
de asta te vreau..stiu ca esti...ca poti fi..stiu ca nu-s singura care crede si simte asa..vreau o lume pe care sa o construim dupa legile noastre, si la naiba..chiar cer asa mult? pot sa fac fata oricarei dureri din lumea asta falsa doar sa stiu ca te am aici..chiar daca nu pentru totdeauna..simt o dezamagire, un val de tristete..de ce? eu vreau doar sa visez! creaza bariera asta intre mine si lumea de afara. macar acum! ia-ma si du-ma unde vrei. ofera-mi-te si pierde-te in mine..sau ia-ma pe mine de aripile ciufulite si da din ale tale odata cu mine...salveaza-ma doar..altfel, maine o sa ma trezesc tot aici..tot asa..si o sa visez din nou, ca te voi putea visa cu adevarat.
topeste-ma! stii ca poti sa ma ai cu adevarat...nu-s nimic mai mult decat tot ce sunt..stii ca in mine se gasesc toate caile prin care te pot face fericit. uneori nici nu inteleg de ce..dar stiu ca doar amintirea sau imaginarea clipelor in care ai fi fericit, din cauza mea...ma fac pe mine la randul meu cea mai fericita..visez si ...vreau doar sa ofer..toata libertatea asta, toata nebunia si iubirea mea, toata diversitatea de care dispun..si ai sa vezi, ai sa te imbeti! o sa vrei atat de mult sa te apropii incat ai sa gemi cand ai sa o faci..ii ochii tai se va starni furtuna si nu te vei opri pana nu iti vei depasi limitele. si atunci, cand ai sa vezi ca mai ai de aflat multe lucruri care sa te faca fericit,vei incetini:D...pentru ca vei vrea sa nu se termine niciodata...si nu iti fie teama, nu se va sfarsi nicicand..doar fii aici..arata-te cu adevarat si invadeaza-mi persoana, m-ai cucerit de mult...a ta sunt oricum..doar astept sa iti arat cine sunt. nu ma pierde, nu ma arunca...nici macar nu vreau sa ma iubesti...chiar daca oricum ai sa o faci intr-un fel sau altul. indragostit vei fi atunci cand vei fi sincer. oricum..stii cum o sa se intample totul? asa cum se intampla de obicei:D. o sa ne intalnim , o sa ne oferim, o sa ne atasam, o sa ne pierdem, o sa ne iubim, o sa ne descoperim...o sa gustam fericirea, reveria, o sa innotam impreuna intr-un maaaaaaare "noi"..apoi, o sa ajungem la mal..fiecare..pe piciorushele sale, fericit, incarcat, cu o amintire frumoasa si cu certitudinea ca intotdeauna va fi cineva acolo, dispus sa uite de tot pt o noapte...tu esti un vis, iar uneori imi apari in viata sub diverse chipuri si-mi arati ce e fericirea deplina...care e atat de simpla de fapt...:d. de asta te iubesc, si vreau sa-ti fiu amanta ideala o viata intreaga. in mine iti vei gasi refugiul...
si mai sunt multe de simtit...nu o sa ti le spun prin cuvinte nicicand, ar fi doar niste copii foarte proaste.
a..inca o chestie...daca ai disparea pentru totdeauna...chiar ca as da de dracu`:|
Doamne, dar m-am saturat! Opreste-te! Tu, ala care imprastii coincidente in stanga si-n dreapta. Tu, ala care uiti ca pentru a exista un echilibru trebuie sa mai egalezi scorul din cand in cand. Vorba aia era: "Cu una iti este luat, cu cealalta primesti". Suna cunoscut? Mai aplic-o din cand in cand, daca nu vrei sa ne imputinam ceva mai repede, fara sa fie voia Ta la mijloc. Tu vezi cati se duc? Vezi cati se lasa batuti? Vezi cati dintre ei numai dau 2 bani pe Tine si pe principiile Tale? Si nu ma refer la alea impuse de biserica (nici nu ma obosesc sa scriu cu majuscula)...ma refer la cele pe care le-ai implantat Tu, in sufletele noastre chiar inainte de a ne afla noi, pe noi insine. De ce ne nastem toti cu sanse egale, cu spiritul curat, iar printre labirinturile clipelor reusim de fiecare data sa nimerim cat de prost se poate? Pana mai devreme, credeam si eu ca sunt doar incercari, si ca ne intinzi mana sa ne ridici cand ne vezi la pamant, cu fata in pumni, recunoscandu-ne vina, mai vii ca niciodata, mai adevarati ca niciodata, mai descoperiti ca niciodata. Pe naiba! Ma uit in jurul meu si mi se pare ca ai inceput sa ai pierderi de memorie. Pe multi i-ai uitat! Nici nu i-ai mai luat la tine, asa cum poate unii meritau, nici nu i-ai mai lasat aici, printre noi, sa-i iubim noi, sa ii ajutam noi, sa ii pretuim noi, asa cum sunt..erau. De ce le-ai lasat o singura varianta? Tu erau Atotputernicul, nu noi. Asta e un joc crud. Dumnezeule, esti schizofrenic?
De maine, promit, imi iau rolul in serios. O sa scriu cat de "adevarat" pot eu. Si o sa clarific cateva chestii cu care stiu ca-s datoare unora. O sa scriu in primul rand pentru mine, apoi pentru "distractia" voastra.
Azi am resimtit doruri multe, maine o sa curga cuvinte despre ele.
App..imi plac prietenii imaginari. Cheers Rex & Gigi..! O sa va raman fidela mult timp de acum incolo, chiar daca unii o sa ma priveasca si mai tamp decat pana acum..eih...
Ma duc sa-mi scriu la mate, e 00:30, ar fi cazul, cred.
Insemnari ratacite-n ziua de azi (tin sa precizez, program natural):
Incertitudinea matinala:
"Nu stiu nici macar ce e cu prezentul:|, ce as mai putea sa zic despre viitor?"
"Rascularea" de pranz:
"Nu m-a intrebat nimeni daca vreau! Nu mi-a explicat nimeni ce ma asteapta. Ce naiba-s eu aici? molusca mica si naiva intr-un ocean de intamplari?:|"
Hotararea de dupa-amiaza:
"Eu n-am incredere decat in fericirea pe care mi-o produc singura!"
Pisiceala de seara:
"Lasa-ma sa-ti arat ca te vreau, si ca te pot face din nou sa ma iubesti la fel. Stiu ca pot! I'm a good girl! Ce naiba?!"
Dracusorii tarzii:
"Nu imi oferi ce vreau. De ce sa stau cu tine cand as putea avea toate lucrurile de care am nevoie fara tine? Tu ma tii pe loc! Nu vreau sa fac compromisuri de genul asta de la 18 ani. O sa le fac dupa 30 daca o sa fie nevoie, sau poate nici atunci. Prefer libera si fericita!!!"
"Nu imi oferi ce vreau. De ce sa stau cu tine cand as putea avea toate lucrurile de care am nevoie fara tine? Tu ma tii pe loc! Nu vreau sa fac compromisuri de genul asta de la 18 ani. O sa le fac dupa 30 daca o sa fie nevoie, sau poate nici atunci. Prefer libera si fericita!!!"
"Daca tu nu esti aici nici cu gandul, eu de ce sunt inchisa?"
Manifestari:
dima.alexa: am gresit odata din prostie
dima.alexa: si nici nu stiam ce dracu fac
dima.alexa: imi venea sa ma sinucid cand mi-am dat seama
dima.alexa: i-am zis imediat
dima.alexa: nu l-am mintit
dima.alexa: n-am vrut sa fac asta
dima.alexa: si el nu poate sa treaca peste..
dima.alexa: si i-am zis..
dima.alexa: bai..pt tine chiar nu conteaza ca..de atatea luni incerc sa imi repar greseala?
dima.alexa: si ma dedic cu totul
dima.alexa: si ma dau peste cap
dima.alexa: sa fiu total a ta
dima.alexa: de atunci incoace
dima.alexa: si nu conteaza ma pt el
dima.alexa: am gresit o clipa
dima.alexa: numai pot sa ma lovesc de zidul de beton pe care mi-l pune in fata mereu
dima.alexa: am dat tot ce am avut lunile astea
dima.alexa: am inghitit o gramada
dima.alexa: de purtari nasoale
dima.alexa: pt ca stiam ca e dreptul lui
dima.alexa: si am incercat din toata fiinta mea
dima.alexa: sa repar asta
dima.alexa: sa ii arat ca-s a lui
dima.alexa: ca imi pare rau
dima.alexa: ca n-am vrut
dima.alexa: ca-l iubesc
dima.alexa: ca ... st a lui cu inima
dima.alexa: nu ma primeste
dima.alexa: efectiv ma biciuieste
dima.alexa: si azi i-am zis ca numai pot
dima.alexa: eu dau tot..continuu
dima.alexa: si el ma loveste continuu
dima.alexa: nu merit
dima.alexa: ce pula mea
dima.alexa: ok, am gresit. da nu atat incat sa ma omoare
dima.alexa: cu tot ce am mai bun in mine
dima.alexa: si nu-mi da nici o sansa
dima.alexa: si numai rezist..
dima.alexa: azi a zis ca..o sa mai incerce o vreme sa treaca peste asta singur, si daca nu poate..a zis ca incearca sa imi dea voie sa-l ajut
dima.alexa: sa darame zidul
dima.alexa: ma rog
dima.alexa: nu cred ca o sa intample asta
dima.alexa: sincer
dima.alexa: are un orgoliu mult prea tampit
dima.alexa: e absurd dea dreptul
dima.alexa: nici eu nu inteleg nimic
dima.alexa: crede-ma
dima.alexa: si e inima mea in joc
dima.alexa: azi am avut curajul sa vbesc despre asta
dima.alexa: si despre cat rau imi face
dima.alexa: st terminata
dima.alexa: maine am ore de cacat
dima.alexa: nu reusesc sa mai fac nimic
dima.alexa: si imi pierd si cea mai frumoasa perioada din viata
dima.alexa: pt ce?
dima.alexa: el nu poate sa-mi garanteze nici macar daca va putea vreodata sa ma ierte
dima.alexa: nu poate
dima.alexa: asta imi zice
dima.alexa: nu stiu
dima.alexa: mai incerc
dima.alexa: dar cat???
dima.alexa: eu numai pot
dima.alexa: numai pot efectiv
dima.alexa: l-am intrebat
dima.alexa: baaaai
dima.alexa: dc e asa greu?
dima.alexa: pt tine nu conteaza tot ce a fost inainte?
dima.alexa: nu iti mai amintesti?
dima.alexa: nu intelege..
dima.alexa: nu stiu ce sa mai fac
dima.alexa: am incercat sa ii arat cat am putut de bine ca il iubesc
dima.alexa: si ma sacrific
dima.alexa: da` ma lasa sa ma sacrific pana mor de tot
dima.alexa: se uita la mn si nu intinde un deget, nu schiteaza nimic
dima.alexa: pentru ce?????
dima.alexa: pentru asta
dima.alexa: imi omoara inima
dima.alexa: si visele
dima.alexa: si increderea
dima.alexa: si tot
dima.alexa: pt asta ma pierde
dima.alexa: pt asta, nu regreta!!!!
dima.alexa: ma termina...
dima.alexa: si el imi zica ca daca ar sti macar ca o sa poata sa treaca peste
dima.alexa: oricum ar mai dura mult
dima.alexa: ma distruge
dima.alexa: si efectiv degeaba
dima.alexa: nu-mi ofera nimic de cateva luni
dima.alexa: nu ca nu imi ofera..nici macar nu ma lasa sa ii ofer eu
dima.alexa: ca stii ca la noi
dima.alexa: la femei
dima.alexa: e destul de bine daca macar putem oferi
dima.alexa: tot e o fericire
dima.alexa: ca cineva iti primeste iubirea
dima.alexa: chit ca nu iti da inapoi
dima.alexa: ei
dima.alexa: el nici nu o primese
dima.alexa: ma face sa ma simt ca ultima inapta
dima.alexa: ma face sa simt ca iubirea mea e mizerabila
dima.alexa: si de tot cacatu
dima.alexa: numai rezist
dima.alexa: nu e asa
dima.alexa: !
dima.alexa: am atatea de oferit
dima.alexa: st obosita
dima.alexa: furioasa
dima.alexa: satula
dima.alexa: sictirita
dima.alexa: numai vreau
dima.alexa: efectiv
dima.alexa: numai vreau
dima.alexa: sa lupt
dima.alexa: doar ca sa ma mai dau cu capu de-un perete
dima.alexa: nu merit asta
dima.alexa: punct!
dima.alexa: cine pusca mea e?
dima.alexa: am ft obligata sa le inghit pe toate
dima.alexa: ca na..eu gresisem
dima.alexa: si el avea dreptul
dima.alexa: da mi-a ajuns
dima.alexa: consider ca am platit destul
dima.alexa: 3 luni de nefericire
dima.alexa: 3 luni de crize
dima.alexa: 3 luni in care simt doar durerea acuta, regretul, si cum pierd fiecare clipa degeaba, efectiv
dima.alexa: si asta, pt 3 minute de ratacire
dima.alexa: ca nu pot sa ii zic placere
dima.alexa: in nici un caz
dima.alexa: cert e ca..eu am luat o decizie
dima.alexa: ca numai vreau sa platesc pt asta
dima.alexa: ma consider mai mult decat achitata
dima.alexa: si daca nu reuseste sa isi de aseama de asta curand
dima.alexa: eu plec
dima.alexa: si s-ar putea sa fie prea tarziu cand o sa isi dea seama ca ii lipsesc
dima.alexa: asta daca o sa isi depaseasca vreodata orgoliul ala cretin
dima.alexa: credeam ca el e primul pe care l-am intalnit..care sa poata sa aprecieze cu adevarat iubirea
dima.alexa: ca asa da de inteles
dima.alexa: pare ideal
dima.alexa: pare destept
dima.alexa: pare capabil de sacrificiu..
dima.alexa: in nici un caz
dima.alexa: am nimerit prost tare
dima.alexa: wrong door
dima.alexa: nu pot sa ma simt mai vinovata de atat
dima.alexa: nu am de ce
dima.alexa: nu am vrut
dima.alexa: nu am oferit nimic
dima.alexa: nu am tradat
dima.alexa: sentimente
dima.alexa: m-am simtit vinovata pt durerea lui
dima.alexa: atat
dima.alexa: de asta am acceptat atata umilinta si suferinta
dima.alexa: mai mult nu pot
dima.alexa: totusi eu am o valoare
dima.alexa: nu ma las asa
dima.alexa: st in coma
dima.alexa: nu ma las sa mor
dima.alexa: pentru ceva care nici macar nu merita
dima.alexa: imi pare rau
dima.alexa: sincer..ca e asa
dima.alexa: il iubesc
dima.alexa: as fi in stare de orice pt el, mai putin de autodistrugere
dima.alexa: m-as arunca in fata masinii
dima.alexa: ca sa-l scap
dima.alexa: dar nu imi arunc sufletul in vant, ca sa se simta el atotputernic
Prieten:asta asa e, crek dak ar fi ceva care sa merite asigurat, ala e sufletul // e singura propozitie a prietenului pe care o las in discutie, pentru ca o consider geniala.
dima.alexa: ma simt prost..ca st dezamagita din nou..
dima.alexa: e atat de razbunator
dima.alexa: simt cum se hraneste cu durerea mea
dima.alexa: imi amintesc cum se uita in ochii mei
dima.alexa: si arunca cuvinte care condamnau in continuare
dima.alexa: el mi-a zis ca apote fi extrem de rabunator
dima.alexa: incapatanat
dima.alexa: individualist..
dima.alexa: da nu credeam ca in halul asta
dima.alexa: credeam ca iubirea poate sa il schimbe
dima.alexa: azi cand am vb
dima.alexa: ce intelesese el era..pe ton nervos rostit: "adica tu m-ai sunat sa-mi zici ca te-ai saturat si vrei sa ne desp?"
dima.alexa: idiotule!
dima.alexa: nu
dima.alexa: si i-am zis
dima.alexa: "nu!!! te-am sunat ca sa te anunt ca eu de maine cad, numai rezist, numai pot. te-am sunat sa stii, sa te avertizez"
dima.alexa: el: "am nev de timp de gandire"
dima.alexa: "da, intotdeauna ai, ia-ti timpu, eu de maine nu o sa mai fiu aici, de maine cad. punct
dima.alexa: i-am explicat tot ce am putut
dima.alexa: de azi numai sunt variabila.
Cuprinzator, nu?
Am ajuns in momentul in care ''in sfarsit'' (pentru ca azi am asteptat mult asta) pot sa scriu. Am tot ce imi trebuie, mai putin cafeaua si tigarile, de cafea mi-e teama pentru ca e tarziu, si daca ii cad in plasa, stiu ca o sa am iar parte de-o noapte in care gandurile o sa mi-o ia rara..si nu ma incanta foarte tare ideea, constienta fiind de oboseala psihica pe care am acumulat-o azi. Pentru ca azi..am supravietuit unor valuri haotice, unor curenti mentali dezordonati..in fine, unei constiinte care, cu fiecare clipa devenea mai vie si independenta, omorandu-mi usor si sigur..chici ce, sufletul. Fain nu?
Oricum trancanesc degeaba, ma duc sa-mi fac o cafea.
Ce noroc, ce dragut. Am gasit cafea facuta. Initial a avut intentia sa scriu.."primul lucru dragut pe ziua de azi", dar apoi mi-am dat seama ca as fi mintit. Foarte dragut a fost azi faptul ca 2 prieteni s-au prefacut gay vreo juma de ora, numai ca sa ma faca sa rad. Un joc in care s-au prostit in fata mea, stiind ca o sa dea roade sigur. Am o slabiciune pt gay, si tot ce inseamna asta. Si nu, nu e in nume de rau, chiar imi plac. Mult. Si imi doresc foarte mult un prieten gay, cu care sa stau la taclale despre barbati, cu care sa ma imbat cand simt ca toate-s intoarse pe dos si ca imi pierd controlul asupra propriei vieti, care sa imi intinda cu privirea miloasa un pahar cu zeama de varza, si care sa imi bage pe gat la micul dejun, inainte de cana cu lapte, o aspirina, chiar a2a zi. Si mi-e foarte ciuda ca nu-l am, si mi-e ciuda ca majoritatea romanilor sunt prosti, si fac glume si mai proaste, si bla bla bla. Stiti si voi care-s conceptiile si reactiile, poate chiar pe unii dintre voi v-am facut prosti mai devreme. Mi scuzi, dar asa gandesc. De fapt nu-mi cer scuze pentru ce gandesc, niciodata nu am facut-o, nu-i asta un inceput.
Nu imi place ca scriu nimicuri. Mi-am dorit toata ziua sa reusesc sa scriu, doar ca sa ma pot elibera putin. Sa imi permit sa ma scurg printre randuri si sa-mi pierd integritatea asta dureroasa printre silabe. De fapt imi e frica sa scriu, foarte frica. Azi am avut prea mult contact direct cu realitatea, asta noua, si mult prea cruda, incat sa am credinta neconditionata ca o sa ma aline si o sa ma elibereze relatarea problemei.
Dar, ma rog, nici de altceva nu-s in stare acum. Asa ca aberez in continuare, pana imi fac curaj sa ating direct punctul nemernic, ala care declanseaza bombita. Eih..deci cafeaua e amara..cam prea amara. Eu acasa o beau cu scortisoara..si de data asta am cam renunat la lingurita de zahar (pe care daca nu am scortisoara nici nu suport sa o vad), la laptic, si la ce altceva ar putea sa ii mai aline putin gustul. E amara si greu de baut. E un chin lichid, dar parca ma reprezinta acum chiar mai mult decat ma asteptam. Am terminat-o, acum astept sa ii simt si alt efect, in afara de gustul impunator ramas pe limba.
Pentru prima oara nu am curaj sa incarc pagina cu durere. Cred ca de fapt, imi e teama sa vad inca odata, cat de grava e situatia, cam a3a oara pe ziua de azi. E prea mult. Sa nu vezi nimic atat de rau vreo 3 luni, iar apoi sa te trezesti ca oriunde ai privi, dai de cel mai cretin peisaj cu putinta (ala in care vezi ca oricat ai incerca de cateva luni incoace, rezultatul nu apare. De fapt el apare, dar nu e ala pe care il doreai tu. Si uite asa viata iti mai da un sut in dos si umorul ei negru, ironia ei, canstiga inca odata. Si nu doar te inving, ci, ca sa intelegi poate odata pentru totdeauna unde iti e locul, te demoleaza de tot). Incurcata chestie nu? Dar sunt sigura ca stii despre ce vorbesc. Schema e simpla. Hai sa fiu dureros de clara:
Normalitate+Un zambet neasteptat=>Fericire.
Fericire=>Dorinta de a o pastra=>Curaj=>Nebunie, Inconstienta
Inconstienta=>Pierderea masurii.
Pierderea masurii=>Destainuire totala=>Fragilitate
Fragilitate=>Nevoia de Acoperamant...
...si de aici incolo depinde de ceilalti, in care de obicei nu e bine sa te increzi. Zic de obicei, pentru ca am auzit ca ar exista chipurile, cateva exceptii. Eih, eu inca nu m-am minunat de nici una, dar ca sa nu distrug si optimismul altora, imi pastrez formularea mai dulce..
http://www.youtube.com/watch?v=znwC3CJduBg . Poftim, ia si inghite, eu vreau doar o pauza.