Incepe tumultul, vuietul. Se clatina tot Universul si lacrimile plang si bat la porti cristaline implorand sa evadeze, a durere, a oboseala, de atata ura. A raspuns bizar, incontrolabil, a raget intr-o noapte calma cu cerul instelat.
Imi doresc sa-ti iau masca de pe chip si s-o sparg de stancile din valuri. Vreau sa-ti vad fata insangerata, mutilata, si sa-ti observ reactiile animalice, turbarea, nebunia.
Desarta nebunie fumegand a moarte simt in pantece, in ochi. Viata asta e un carusel morbid. tacneala mea e un rest de pace. Nebunia mi-ar aduce pace.
Sustii ca ma iubesti. Uneori mi-a fost de-ajuns sa vorbesc cu Dunarea..si s-o rog sa-mi duca soaptele pana la tine. Soapte simple, adevaruri simtite, vii.
Asta a fost, azi e doar iubirea..cel putin deocamdata. Las-o sa ramana asa, nu rani iar..
Nu! Eu de ce nu pot? Conditie de om. Mizera durere, mizera narcomanie, mizera travka, mizera. Si atat. Totul se vede in scrisul meu, si totusi nimic. Viori violate imi doresc. Pierdere eterna in betia mea, in intelegerea mea. Voodoo. Prostie. limita si constientizare, cel mai grav, constientizare, esenta. DURERE, ISTERIE SI ATAT CALM.
Cum pot? Ce fac? De ce? Unde? Eu de ce nu vad? Instinctualul e ieftin! Nebunia voastra e scumpa si apreciata. Imi vine sa scriu mare, isteric, orb, durerea. Ieftin. Sunt ieftina. Nimic nu e total*am mintit. (nu stiu de ce m-am razgandit aseara si mi-am zis ca mint)
O doza de Ursus Black care sa-mi dea macar o usoara, mica parte din ameteala de azi noapte. Din betia de tine. Trandafirul e acum in geanta cu floarea invelita in pijamalele cu Taz. Trandafirul azi noapte pe masa rosie din curtea ta cu floarea nascand undeva intre noapte, cana de cafea cu "cel mai bun sot" pe care ti-o insuseai si un pachet de Marlboro rosu lung. Tu iubitule, venind din gradina, tinandu-l in mana, atat de pretios, valoros. Cu tricoul tau negru simplu, cu pletele blonde curgand peste brate, piept..peste zambetul tau copilaros, sincer, timid..usor amar. Valsul de pe estacada. Vals din sunetul Dunarii, oracaitul broastelor si-un suierat infundat de uzina..din cand in cand glasuri de trecatori, latrat de caini..Si soaptele tale, cele mai frumoase cuvinte, cele mai sacre, sincere pe care mi le-a dedicat, inchinat cineva, vreodata. Arsura de pe gatul meu..arsura dubla, mangaiata, sarutata, sacralizata. Fiorii de pe toata spinarea, fiinta mea. Betia de sentiment. Penetrarea, orgasmul, alintul, mutenia, calmul suprem si totul. "Nu avem nimic iubito..Nimic..zambeai..dar noi avem TOT!". Tu, pe prima estacada privindu-ma cum plec. Am uitat sa iti iau o suvita..si-mi pare atat de rau. As fi vrut atat de mult sa pot s-o magai, s-o impletesc..sa o prind de mine, sa o port, sa o simt. Travka in urechile mele, mangaierile tale pe pielea mea, limba ta peste tot..pe fierbinte, pe sexual. Lake of tears..Anathema.
Speechless..Iti multumesc iubitule.
cannibal corpse:
Sublim. Simt tot, dar am mintea goala…
In dureri agonice, greu de depasit…
Ai plecat.
Anateme fi-vor in urma ta, iubito,
Oriunde calci …
Orice privesti…
In cea din urma noapte, emotia -
Ce ne tot dematerializeaza
in eternitati a uleiuri eterice,
Uleiuri volatile din petale de trandafiri negrii
din revarsarea-ti trupeasca orgiastica –
Prin valsuri sublime-n asternuturi de petale-a roze,
Soapte-n planset… tornade sentimentale,
Sufoca ratiunea, insclavind poeti betivi…
Inflorind…
Si-n sublime patimi realizez…
Atat de nedreapta fost-a cruda natura cu noi toti
Luandu-ne orice urma de viata, frumusete…
Inchinandu-ti-le tie pe toate,
Lasand lumea-n asa chip sterp de mizerie, iubito …
Sadindu-si perfecta semnatura –
-Salbaticie.