Sunt geloasa. Pe trecut. Ciudat manifest dar zbate agresiv in mine, nu ma asteptam, din fericire e controlabil. Simt gelozie pe acele lucruri care azi au prioritate, chiar daca maruntita, acolo unde eu in trecut am avut totul. Fundatia eu am construit-o, eu le-am construit-o, si vad alte maruntele cladind mici edificii ale trairilor lor incomplete, ale sentimentelor cumparate la mana a2a, ale frumusetii false, ale pasiunii induse. Respectati-mi creatia sau daca nu eliberati-mi teritoriul, sau mica creatoare se supara si va da un cutremur de va darama tot. Dar incerc sa evit asta, pentru ca inca ii iubesc pe fiecare in parte, pe barbatii si femeile in care am investit, si nu vreau sa-i las fara mine in ei, fara acea eu din ei. Fara sculptura pe care au ales sa o ciopleasca, mai fin sau nu, mai draconic sau mai angelic, mai salbatic sau mai introvertit. Iubiti-ma si respectati-mi creatia daca vreti sa gustati din placerile ei. Va plac fostii si fostele mele? De mine treceti mai intai, nu va luati ce nu vi se cuvine. Ce iubiti voi azi nu e independent, e parte din mine. Respectati si primiti totul, calcati in picioare si lingeti-va pe bot, definitiv.
Sufar de pofta de viata, de pofta sa dau si sa primesc iubire. Pofta sa ma eschivez de probleme...tradusa in ceva lene, dar serios ca n-am intentii rele. O liniste profunda interioara. Ma simt ca marea linistita sau ca un versant inalt si inverzit, in soare si nori albi. Absorb muzica, absord Urma. Pofta ca toate simturile sa se bucure de ce ating, pofta ca mintea sa se piarda in microcosmos si sa am senzatia ca imbratisez absolut. Si aceeasi senzatie de lipsa de inspiratie care ma zgandara, vreau sa creez.
Stare de visare. De fapt nu, stare de sete de vis. Ma arde sa visez cadre. Innecate in iubire, in uitare, in clipe, si chiar in moarte, adica in eternitate. Sete ca pielea sa simta matase, materiale, vant usor..caldura de soare, briza de mare, zgarieturi de nisip, mangaiere de iarba. Vreau sa-mi inund ochii cu verde, cu luna. Sa-mi ascult viata cu urechile in apa marii, sa-mi ingreunez buclele cu sare si nisip. Sa raman uitand de mine ceasuri intregi pe-un mal..sa fiu singura cu TOT, sa avem intimitatea noastra.
Mi-e doar pofta sa scriu erotic, Gladiola e de vina.. Intre 2 comedii si dramele lui Shaks putina fantezie e bine venita. Imi doresc femeia care sa ma faca sa vreau, imi doresc sa o cunosc..sau poate s-o cunosc mai bine. Cunosc o tipa care chiar ma intrigat nitel, dar nu cred ca dispun de suficienta imaginatie sau rabdare sa incerc acum, cand am langa mine totusi un barbat atat de..nu gasesc cuvantul. Nu vreau sa zic nici "adevarat", "profund", "tandru", "pasional"
sau "experimentat". E un fel de toate la un loc..plus copil, mult copil. Dar nu vreau sa scriu despre el, ci despre ce as face cu el.
sau "experimentat". E un fel de toate la un loc..plus copil, mult copil. Dar nu vreau sa scriu despre el, ci despre ce as face cu el.
Well..as recupera zilele si noptile pierdute, pentru ca vorba lui..niciodata nu poti sa spui ca ai facut "destul" sex. As recupera intensiv si sarguincios un weekend intreg fara sa am interactiuni cu altceva in afara de lenjeria de pe pat, covor, masa, birou, pereti, cada, cabina de dus, trepte, soldurile lui si orice altceva care-mi sustine greutatea dar imi da in acelasi timp libertate de miscare. Da, si l-as lasa sa-mi incurce buclele in mainile lui incercand sa ma supuna pana ii obosesc degetele. L-as hrani cu zgarieturi de nebunie si extaz o noapte ca mai apoi sa-l consolez a doua zi intravenos cu pasiune arsa, mocnita. M-as uita la un singur film cat e ziua de lunga, nu l-as lasa sa-si ia nici micul dejun linistit, l-as face sa se alinte si apoi sa geama pana i se pune un nod in gat si ma ia pe masa din bucatarie. L-as face sa uite ca tre sa dea mancare la pisici, l-as face sa ii tremure picioarele ca sa numai poata sa coboare de la etaj, sa ramana blocat intre dormitor si baie. L-as face sa ma blesteme, pentru ca ma excita a naibii de tare sa-i simt frustrarea cand nu poate sa ma atinga, nu neaparat fizic. Vreau sa-mi vars ochii in scobitura gatului lui si sa-l cuprind in mine pana ma arunca in explozii si se intoarce cu spatele. Sa ma bufneasca rasul de la atata endorfina si dupa sa sar din nou la atac, prin spatele lui, muscandu-mi o buza . Sa-mi fumez goala tigarile si sa faca el cafeaua. Sa-i inspir expiratia si sa-l las sa se joace usor cu corpul meu, in stilul lui. Sa-l umplu de mine si sa-l golesc de tot apoi...Ah, dulce fantezie, imi aprind o tigara.
Te lupti intr-un razboi inghetat
Cu flacara vointei tale
Si zaci de durere cand vezi ca nu poti topi nimic
in jurul tau.
Toate raman reci si dure.
Si dorinta sta sa-ti scada,
Si flacara sa ti se micsoreze...
Si atunci ce faci? Te opresti,
ingheti in peisaj, devii parte din el
sau te-ncingi mai tare?
Inca un lucru e sa privesti cuvinte prabusite in navala lor spre un oarecare rost. Si pare o inscenare uneori un simplu paragraf.
N-ai cum sa scrii incercand sa culegi idei dintr-un infinit dezordonat.
Tipete ascutite care razbat din interior spre exterior. Simtamantul ca vrei sa urasti gratuit. Peste el amploarea vinovatiei fata de tine insuti si viitorul tau.
Bocanci murdari calcand cu nepasare cruda in balti, blugi patati si geaca de piele personalizata. Sub toate astea acelasi costum de pisica care intotdeauna se strecoara. Pletele de foc putin spalacite sunt singurele care nu se ascund. De nimic. Nici de vreme, nici de natura, nici de privirile altora sau de propria reflexie. Sunt vii.
Mostenire enrgetica influenta si posibilitatea totusi de a face schimbari. E pacat ca totusi stii dinainte in mare cat o sa suferi in viata si singurul lucru pe care poti sa-l faci sa fie sa-ti alegi domeniul de durere. Sau poate e un noroc, si-ti ofera o oarecare liniste in viata. Sau poate..
Cand rauri de clipe disperate, insangerate, se varva continuu in lacul dureros al trecului si-l tulbura, il apasa si-l invie, la nesfarsit. Cand ecoul lui e infinit si tot ce poti sa faci e sa te invaluiesti in cer ca el sa te absoarba.
Sa ma lupt cu prostia, cu fixatiile, cu minti inchise si inimi incapabile sa iubeasca infinit e cea mai mare pedeapsa care mi se putea da. Sau poate cea mai mare ar fi fost sa fiu eu in locul lor si sa n-am nici capacitatea sa inteleg asta.
Sa cauti in ei un ochi de lumina, de infinit, o prapastie fara fund spre Univers e tot ce ramane de facut, zadarnic. O sa ne tot impiedicam de cioturi de ratiune.
Un poet nu e decat un suflet zdruncinat, dezradacinat, pentru o clipa, sau o vesnicie.
Salasluim captivi intr-o viata data. Ma intreb ce si cate vieti mai am pana la Eliberare. Pana o sa zbor singura, insa plina de Tot, in notiuni de Adevar si Absolut.
In lumea asta nu exista nimic..nici iubire, nici dreptate, nici libertate. Suntem condamnati sa le pierdem, sa le visam, sa le construim in mici machete uneori. . Suntem pedepsiti sa nu le avem nicicand aici pentru a ni le constui in noi insine acolo, ca fiind parte din Tot.